Judecătorii Curții de Apel Cluj au dat publicității motivarea în dosarul lui Marian Oprișan și al celor cinci funcționari publici din cadrul Consiliului Județean, respectiv Valeria Teodorescu, Mircea Diaconu (decedat între timp), Ion Costeanu, Liviu Rusu și Valeriu Iacob. Cei șase au fost achitați definitiv în luna decembrie a anului trecut. Apelanții Guvernul României, Ministerul Finanțelor și Ministerul Dezvoltării au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. „Curtea constată că soluția de achitare pronunțată de către prima instanță (…) este legală și temeinică, fiindcă nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunilor reținute în actul de sesizare, motiv pentru care (…) va respinge ca nefondate apelurile declarate. (…) Definitivă”, este decizia instanței de apel.
Magistrații clujeni arată că în acest dosar nu a fost respectat principiul „egalității armelor”, adică persoanele acuzate de procurorii DNA nu s-au putut apăra în faza de urmărire penală: „(…) Curtea constată că părțile au fost private de posibilitatea de a contesta prin administrarea unui alt mijloc de probă rapoartele de constatare efectuate în cauză încă din cursul urmăririi penale, când organul de urmărire penală a respins cererea de efectuare a expertizei. Privarea inculpaților de posibilitatea de a contesta rapoartele de constatare a determinat ruperea echilibrului dintre acuzare și apărare în administrarea probelor, deci încălcarea principiului egalității de arme”.
Martorii propuși de DNA: lucrările de pietruire au fost făcute
În continuare, judecătorii Curții de Apel Cluj prezintă motivele care au stat la baza deciziei din primă instanță, motive care în apel sunt reținute ca fiind corecte și legale. Astfel, în ceea ce privește pietruirea de drumuri comunale, instanța arată că în anul 2004, Ministerul Transporturilor de la acea vreme a încheiat cu Consiliul Județean Vrancea un contract de împrumut, județului nostru fiindu-i alocată suma de un milion de dolari pentru astfel de investiții. „(…) statuând, în primul rând, asupra prejudiciului pe care s-au întemeiat acuzațiile legate de Programul de pietruire a drumurilor comunale și derularea contractelor aferente, prima instanță a concluzionat caracterul eronat al interpretării acuzării potrivit căreia în speță era aplicabilă HG nr. 577/1997, confirmând apărarea inculpaților; mai mult, a argumentat că în cazul în care s-ar aprecia că există dubiu în legătură cu regimul legal aplicabil programului de pietruire ce constituie obiectul cauzei, acesta ar trebui interpretat în favoarea inculpaților (…). Referitor la acuzația potrivit căreia inculpatul OPRIȘAN MARIAN, în calitate de Președinte al Consiliului Județean Vrancea, nu ar fi avut posibilitatea legală de a-și delega atribuțiile (…) instanța a mai constatat că nu se poate reproșa Președintelui Consiliului Județean Vrancea delegarea responsabilităților derivate din contractul de împrumut subsidiar, fiindcă, potrivit art 6.2 din contractul respectiv, «Președintele Consiliului Județean Vrancea își poate delega responsabilitățile legate de Proiect către maxim alți doi salariați din Cadrul Agenției de Implementare…»”, se arată în motivare.
De asemenea, judecătorii au luat în discuție și „principala probă” care a stat la baza întocmirii rechizitoriului. Este vorba de raportul de constatare tehnico-științifică financiară, întocmit tocmai de un angajat al DNA, Laurențiu Hanganu. Instanța de fond a stabilit că acesta „nu este în măsură să dovedească în mod credibil existența prejudiciului”. În plus, instanța a „apreciat că expertiza financiar contabilă întocmită în cauză este lipsită de eficiență”. „Referitor la acuzația de utilizare a creditului în alte scopuri (…) instanța a stabilit că faptei îi lipsește atât elementul material, cât și scopul special prevăzut de lege, deoarece contractul de împrumut subsidiar prevedea posibilitatea plății membrilor comisiilor de licitații din fondurile alocate programului”, se arată în sentință.
În continuare, judecătorii Curții de Apel Cluj arată că așa zisa pagubă a fost stabilită în mod simplist, plecând de la „premise juridice eronate”, raportul specialistului Hanganu fiind „considerat nefondat și lipsit de credibilitate”. „Prima instanță a mai argumentat lipsa raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Astfel, dacă, ipotetic, toate susținerile acuzării referitoare la neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor legale ale inculpatului OPRIÅžAN MARIAN ar fi adevărate, acestea nu pot conduce la reținerea unei pagube patrimoniale concrete. De pildă, neverificarea de către Președintele CJ Vrancea a personalului din subordine nu este aptă în sine să producă vreo pagubă asemenea celei în cauză, iar inculpatul nici nu avea această obligație legală(…). Nederularea fondurilor programului prin Trezoreria Statului nu este aptă în sine să producă vreo pagubă însă, nici în acest caz (…). Pentru aceste considerente instanța (…) a achitat inculpatul OPRIÅžAN MARIAN sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Referitor la infracțiunea de uz de fals (…) instanța a constat că termenul de prescripție special (…) în durată de 7 ani și 6 luni, s-a împlinit în cursul anului 2012”, se arată în motivare.
De altfel, în acest caz au fost reaudiați mai mulți martori, inclusiv primari, propuși chiar de DNA. Martorii au susținut că lucrările au fost făcute. „Martorul Necula Costel, propus de parchet pentru a se dovedi că nu s-au efectuat lucrări, a arătat că DC 193 Stupina în perioada anului 2005 a fost pietruit, iar anterior a fost un drum de pământ”, arată judecătorii Curții de Apel Cluj, iar Ștefan Moscu, propus tot de parchet, a „specificat că lucrări de pietruire pe un astfel de drum se pot deteriora foarte repede, în decurs de câteva luni, din cauza condițiilor meteo și a transportului efectuat de către Direcția silvică”. Și un fost muncitor la una dintre firme, Gheorghe Toader, a arătat că lucrările pe raza comunei Poiana Cristei au fost făcute, iar „balastul a fost adus cu basculante kamaz”.
Judecătorii Curții de Apel au arătat că „recurenta a susținut greșit ideea că procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor certifică atât dovada executări lucrărilor și constituie, totodată, singurul act justificativ în baza căruia puteau fi efectuate plățile. Recepția constituie o componentă a sistemului calității în construcții și este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosință. (…) executarea lucrărilor și lipsa prejudiciului au fost tranșate de către instanța civilă în mod definitiv, deci nici susținerile că lucrările au fost efectuate parțial și defectuos, astfel încât nu au servit scopului pentru care au fost realizate nu pot fi primate”.
Achiziționarea complexului Căprioara nu a adus niciun folos familiei lui Oprișan
În ceea ce privește achiziția Complexului Căprioara, judecătorii arată că președintele Consiliului Județean a solicitat, printr-o adresă trimisă Guvernului României, alocarea de fonduri din fondul de rezervă pentru achiziționarea acestui obiectiv. Procurorii DNA l-au acuzat pe Oprișan în acest caz de fals intelectual, uz de fals și utilizare a creditului în alte scopuri decât pentru cel care a fost acordat. Și aceste acuzații au fost desființate de judecătorii de la Cluj, acolo unde dosarul a ajuns tocmai la solicitarea procurorilor DNA. „(…)Analizând fondul acuzației de fals intelectual, (…) instanța a reținut că procurorul nu a indicat în mod exact care sunt împrejurările necorespunzătoare adevărului ori care sunt datele sau împrejurările omise cu știință din cuprinsul adresei (…). Adresa a fost înregistrată la MAI la data de 19.10.2004 și a fost semnată de inculpatul OPRIÅžAN MARIAN și de prefectul George Băeșu, față de care nu s-au emis acuzații. (…) Achiziționarea Complexului Căprioara s-a înscris în mod corect la categoria «cheltuieli neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar», deoarece din publicațiile de vânzare întocmite de Federalcoop Vrancea pe parcursul anilor 2003-2004 (…) și din declarațiile date de martorele Nichita Erselia (…) și Anghene Marinela (…) reiese că doar în toamna anului 2004 Centrocoop a fost de acord cu scăderea substanțială a prețului complexului, în condițiile în care complexul era scos la vânzare încă din anul 2002 și a existat doar o singură ofertă (4 milioane ROL – f. 96 din R)”, se precizează în motivare.
Erselia Nichita, președinta Federalcoop în 2004, a arătat în fața instanței că a încercat de mai multe ori să vândă clădirea, dar nu a reușit. Ea a arătat că în incintă, Oprișan dorea să ofere sediu mai multor instituții de utilitate publică, cum ar fi jandarmeria. „(…) la data încheierii contractului se dorea amplasarea în acea locație a unor unități de utilitate publică precum jandarmeria; a considerat că prețul vânzării a fost bun având în vedere că federația nu avea fonduri necesare pentru modernizare”, au consemnat judecătorii din declarația președintei Federalcoop.
Consiliul Județean a cumpărat Căprioara cu un preț de aproximativ 18 miliarde de lei vechi. Judecătorii spun că „în urma tranzacției, Federalcoop a obținut prețul Complexului Căprioara (…), iar CJ Vrancea a devenit proprietarul Complexului Căprioara, deci, evident, nici Federalcoop și nici CJ Vrancea nu au dobândit bani, bunuri sau foloase necuvenite”. „(…) instanța (…) a achitat inculpatul OPRIÅžAN MARIAN sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual (…). Referitor la infracțiunea de uz de fals (…) instanța a constatat că termenul de prescripție specială (…), în durată de 7 ani și 6 luni, s-a împlinit în cursul anului 2012”, potrivit motivării.
De asemenea, judecătorii fac referire și la faptul că procurorii DNA au susținut că Oprișan ar fi vrut să pună în valoare terenuri ale familiei sale, anchetatorii bazându-se pe informații „comentate pe spații ample de către diverse organe de presă și posturi de radio (…), potrivit cărora, la vremea respectivă, în Crângul Petrești, în care este situat și Complexul Căprioara, urma să se edifice așa-numitul «Disneyland Focșani», proiect abandonat ulterior”. Judecătorii susțin că așa-numitorul proiect Disneyland a fost o simplă speculație, din moment ce nu a devenit niciodată realitate, „prin urmare terenurile inculpatului și ale familiei sale nu s-au apreciat”. „În consecință, prin achiziționarea Complexului Căprioara inculpatului OPRIÅžAN MARIAN sau familia acestuia nu au dobândit nicio sumă de bani, niciun bun sau folos. Cu atât mai puțin bani, bunuri sau foloase necuvenite (…)”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj, potrivit căreia prefectul de la acea vreme, George Băeșu, a considerat achiziționarea complexului ca fiind oportună „fiindcă în zonă exista nevoia dezvoltării unei zone de agrement pentru locuitorii municipiului Focșani și a localităților din apropiere precizând că la vremea respectivă existau autorități ale statului care își desfășurau activitatea în clădiri improprii, iar consiliul județean a mai procedat atât anterior, cât și ulterior pentru achiziționarea unor clădiri în stare de degradare, precum Tribunalul Vrancea, sediul fostei prefecturi pe care le-a reabilitat sau le reabilitează”.
Hanul dintre Vii și Hotelul Rucăr sunt case de protocol
În ceea ce privește finanțarea Hanului dintre Vii și a Hotelului Rucăr, instanța a sesizat că acuzațiile s-au bazat pe raportului lui Dumitru Tătaru și pe o încheiere a Curții de Conturi. Judecătorul a precizat că raportul și încheierea sunt identice. „(…) raportul de constatare și încheierea conțin constatări identice. Aceste constatări au fost preluate ca atare și în rechizitoriu”, arată judecătorii.
De altfel, Curtea de Apel Bacău a respins cererea Curții de Conturi de sesizare a instanței, încheierea fiind desființată irevocabil încă din 2005. „Raportându-se la hotărârile judecătorești civile menționate, judecătorul fondului a apreciat că din considerentele acestora rezultă două concluzii: prima, că regimul legal al Hotelului Rucăr și al Complexului Hanul dintre Vii era acela de case de protocol, nu acela de hoteluri, case de odihnă, de oaspeți sau alte asemenea unități și, a doua, că plățile pentru finanțarea Hotelului Rucăr și a Complexului Hanul dintre Vii au fost efectuate în mod legal, cu consecința lipsei pagubei în patrimoniul CJ Vrancea”, se arată în motivare, potrivit căreia, „instanța, văzând neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii – nici sub aspectul laturii obiective și nici sub cel al laturii subiective (…) a achitat inculpatul OPRIÅžAN MARIAN pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (…)”.
Judecătorii Curții de Apel Cluj au constatat ca fiind legale și achitările date în cazul celorlalte persoane judecate în acest dosar, respectiv Valeria Teodorescu, Mircea Diaconu (decedat între timp), Ion Costeanu, Liviu Rusu și Valeriu Iacob.
Motivarea poate fi citită integral AICI.
