(o poveste în spiritul zilei de azi, 14 septembrie)
La o oră de religie, un profesor le vorbea copiilor despre cruce, despre semnificația acesteia, despre sensul sacrificiului lui Iisus. Toți elevii ascultau cu atenție, totuşi unul dintre ei s-a arătat nedumerit:
– Domnule profesor, răstignirea pe cruce era în acea perioadă o modalitate de tortură, de ce oamenii, după atâta timp, sărbătoresc un instrument de tortură? Ei îşi aşează pe pereţi în case crucea, o poartă la gât, n-ar fi mai potrivit un semn al Învierii şi nu unul al morții?
– E foarte bună întrebarea ta, a răspuns profesorul, hai să vă povestesc o întâmplare care o să vă ajute să înțelegeți mai bine:
Într-o iarnă, un bunic şi nepoțelul lui au ieşit la o plimbare afară. Lângă locul de joacă se afla un lac îngheţat pe care mai mulți copii se hârjoneau cu săniuțe şi patine.
Băieţelul cum l-a zărit, nu a rezistat şi a început să-l roage pe bunic să îl lase să se dea măcar un pic pe gheaţa lucioasă. Gheaţa nu era însă atât de groasă şi tocmai sub paşii copilului a cedat şi s-a spart… copilul a căzut printre sloiuri. Bunicul, disperat şi speriat din cale afară, a sărit imediat după copil încercând cumva să-l scoată din apa înghețată…
Într-o secundă i-a venit ideea salvatoare să îi întindă bastonul şi cu ajutorul lui să îl tragă din apă pe băiețel. L-a învelit bine cu propria haină şi l-a dus repede acasă. Copilul şi-a revenit imediat după o baie caldă, bătrânul însă nu a rezistat sperieturii, a făcut un atac de cord şi a murit. Familia, după obicei, la pomenirea de 40 de zile a dat de pomană din obiectele bătrânului şi a venit şi rândul bastonului în care omul îşi sprijinise bătrâneţile.
Nepoțelul însă a sărit ca ars, nu a vrut cu niciun chip să-i lase pe părinți să dăruiască bastonul bunicului: „E bastonul cu care bunicul mi-a salvat viaţa, din cauza asta a pierdut-o pe a sa. Cât voi trăi vreau să păstrez bastonul ca amintire, ca semn al iubirii sale faţă de mine!”.
Aşa a încheiat profesorul povestea sa, iar copiii au înțeles în final de ce oamenii ţin atât de mult la acele bucăţi de lemn, numite cruce.
Text adaptat din doxologia.ro
Mihaela Trifan
