Colțul Mihaelei. Bastonul care a salvat o viață

0
593

(o poveste în spiritul zilei de azi, 14 septembrie)

La o oră de religie, un profesor le vorbea copiilor despre cruce, despre semnificația acesteia, despre sensul sacrificiului lui Iisus. Toți elevii ascultau cu atenție, totuşi unul dintre ei s-a arătat nedumerit:

– Domnule profesor, răstignirea pe cruce era în acea perioadă o modalitate de tortură, de ce oamenii, după atâta timp, sărbătoresc un instrument de tortură? Ei îşi aşează pe pereţi în case crucea, o poartă la gât, n-ar fi mai potrivit un semn al Învierii şi nu unul al morții?

– E foarte bună întrebarea ta, a răspuns profesorul, hai să vă povestesc o întâmplare care o să vă ajute să înțelegeți mai bine:

Într-o iarnă, un bunic şi nepoțelul lui au ieşit la o plimbare afară. Lângă locul de joacă se afla un lac îngheţat pe care mai mulți copii se hârjoneau cu săniuțe şi patine.

Băieţelul cum l-a zărit, nu a rezistat şi a început să-l roage pe bunic să îl lase să se dea măcar un pic pe gheaţa lucioasă. Gheaţa nu era însă atât de groasă şi tocmai sub paşii copilului a cedat şi s-a spart… copilul a căzut printre sloiuri. Bunicul, disperat şi speriat din cale afară, a sărit imediat după copil încercând cumva să-l scoată din apa înghețată…

Într-o secundă i-a venit ideea salvatoare să îi întindă bastonul şi cu ajutorul lui să îl tragă din apă pe băiețel. L-a învelit bine cu propria haină şi l-a dus repede acasă. Copilul şi-a revenit imediat după o baie caldă, bătrânul însă nu a rezistat sperieturii, a făcut un atac de cord şi a murit. Familia, după obicei, la pomenirea de 40 de zile a dat de pomană din obiectele bătrânului şi a venit şi rândul bastonului în care omul îşi sprijinise bătrâneţile.

Nepoțelul însă a sărit ca ars, nu a vrut cu niciun chip să-i lase pe părinți să dăruiască bastonul bunicului: „E bastonul cu care bunicul mi-a salvat viaţa, din cauza asta a pierdut-o pe a sa. Cât voi trăi vreau să păstrez bastonul ca amintire, ca semn al iubirii sale faţă de mine!”.

Aşa a încheiat profesorul povestea sa, iar copiii au înțeles în final de ce oamenii ţin atât de mult la acele bucăţi de lemn, numite cruce.

Text adaptat din doxologia.ro

Mihaela Trifan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here