În fiecare dimineață, mă trezesc la comandă. De îndată ce aud cuvintele
"Another day is gone" (ironia este că, în cazul meu, tocmai începe o
nouă zi!), rămân încă un minut în pat, cât pentru a prinde puțin din
vocea relaxantă a lui Michael Jackson, din melodia "You are not alone!".
Apoi, la foc automat, mă împart în trei direcții, fugind încolo și
încoace, poate chiar pierzând un papuc pe drumul meu dinspre bucătărie
spre oglindă, dinspre oglindă spre șifonier.
Un român și un japonez stăteau de vorbă. Românul întreabă: Tu, acolo, în Japonia, cîte ore muncești? Opt ore, răspunde japonezul. Åi pentru cine muncești, întreabă, curios, românul. Păi, două ore pentru mine, două pentru patron, două pentru împărat și două pentru Japonia. Dar tu? întreabă japonezul. Păi, două ore pentru mine, două ore pentru patron, împărat n-avem și ce treabă am eu cu Japonia?
E aproape imposibil ca peste incompetență să așterni frică și să obții eficiență. Vizitele cu caracter oficial demarate de prefectul județului pe la
sediiile deconcentratelor, motivate de grija față de cetățenii
județului, au aparență de legalitate și credibilitate. Legalitatea este acoperită, prefectul județului (...) are dreptul să verifice modul în care acestea își
îndeplinesc atribuțiile și să sesizeze orice deviere de la legalitate.
Pe măsură ce luna noiembrie înaintează, melancolia respectă, printr-o
încăpățânată alianță cu matematica, regula directei proporționalități,
căci la rându-i, înaintează, se intensifică, făcându-mă să observ în
jurul meu zborul frunzelor și al clipelor. Într-o pauză, neavând defel chef de vorb...
Oriunde ai întoarce capul, avalanșa de reguli din viața cotidiană nu te
poate ocoli. De la semnele de circulație până la eticheta relațiilor
dintre oameni, orice raport, oricât de mărunt, este marcat de un ritual.
Acolo unde nu există vreo regulă cu utilitate reală, cineva are mereu
grijă să inventeze un set de dispoziții, devenit peste noapte, prin
efectul de turmă, biblie pentru restul lumii.
Există o înțelegere bună a locurilor în care ne-am născut, în care
palpită un sentiment religios. Frumusețea lor pură se consumă etern,
într-o îndepărtare nedeterminată, spre care orice parcurs nu are o
finalitate banală. Am în bibliotecă un tablou de toamnă târzie, de
mărime obișnuită, semnat de doamna Zaiț Marga Doina și pe care familia
mi l-a dăruit cu o afecțiune candidă în anul 1998.
Nu te poți abține să caști la fiecare cinci minute? Îți simți pleoapele
grele? Ești lipsit de energie sau te gândești cu jind la somnul din
weekend? Toate acestea pot fi semnele unui somn nesănătos, care, pe
termen lung, îți afectează nu numai tonusul, ci și dezvoltarea
sinapselor, influențându-ți calitatea vieții. Lasă în urmă obiceiurile
nocive și acordă-ți zi de zi, în cantități raționale, perioade de
odihnă.
Sâmbăta trecută, v-am făcut o trimitere la picioare și rolul lor comic
în teatrul radiofonic. Am fost secretoasă în legătură cu poza autorului,
nedorind să vă influențez opinia atunci când ascultați piesa, dar acum,
la o săptămână diferență, cred că e timpul ca misterul să fie risipit.
Era o zi obișnuită de miercuri. Tot felul de griji mi se plimbau prin
minte, de ziceai că, dintr-o dată, întregul meu creier devenise gara de
nord. Unele gânduri plecau, altele veneau și uite așa, sătulă de atâtea
supoziții fără rost, am luat telecomanda și am ales cea mai ușoară
terapie: televizorul.
Pe data de 28 septembrie a.c. s-au împlinit șapte ani de la moartea
scriitorului Corneliu Fotea (n.08.08.1941, Voinești, Iași). La data
morții, 28.09.2004, avea doar 63 de ani. A scris, printre altele, Nopți
fără Caterina (1982, povestiri), Erian (2001, poem) și Adio,
domnuâEminescu (roman, nepublicat).