Sunt una dintre persoanele care citesc prospectele medicamentelor. Mă uit la reacții adverse, la ce sunt bune, cu ce nu trebuie asociate, cum se păstrează. Pe cele mai multe dintre prospecte scrie să nu aruncăm produsele pe care nu le mai folosim la gunoi, la WC, la chiuvetă,ci să ne adresăm farmacistului.

Pe cât de mult am încercat să înduplec divinitatea ori meteorologul să rezerve câțiva fulgi de nea pentru Crăciun, rugămințile nu mi-au fost ascultate și, mai mult decât atât, am trecut prin luna ianuarie, visând la peisaje imaculate și fredonând uneori cu regret "White Christmas". Se pare însă că legea compensației a fost aplicată de natură când nici nu mă așteptam.

Deși se trezise cu noaptea în cap, Gheorghe nu putu să iasă din apartament și să răspundă astfel convocării lui Ion. Ca un făcut, tocmai în dimineața aia, se găsise și Vasile, administratorul blocului, să bată din ușă în ușă și să ceară locatarilor plata dărilor. Gheorghe era mai mult decât cufundat in datorii, așa că perspectiva deschiderii ușii părea la fel de îndepărtată ca și șansa să ajungă la sediul partidului.

I-am zis să mai stea, că e Cod portocaliu, da’ nu avea cum, că șefu’ (de la București) n-a mai putut; fără ea. Bun, a mers la gară să ia trenul spre București, care trebuia să ajungă pe la 6 jum’ate seara. Povestea pe scurt e că a ajuns la 12 noaptea, în Focșani. Povestea mai în detaliu e că era foarte frig, boschetarii puseseră stăpânire pe calorifere, lângă care trăseseră chiar și un rând de bănci destinate călătorilor cumpărători de bilete, doamnele de la informații spuneau ba că trenul s-a oprit la Pădureni, ba la Pufești, unde căzuse curentul electric, ba la Mărășești...

Åžtirile de la ora 19 nu își fac loc în lista de priorități ale unui adolescent. Serialele, filmele romantice sau inspirate din viața de liceu sunt mult mai importante decât un jaf sau o reformă politică. Plăcerea, delectarea, acțiunea întrec nevoia de a fi informat într-o lume atât de complexă și schimbătoare. Mai toți tinerii își creează o lume proprie, depărtată de viața reală, aceea de dincolo de școală, casă și petreceri. Toți trăiesc într-o lume în care bucuria, intrigile și idilele sunt la ordinea zilei.

Trezindu-se cu harta în față, Ion vărsă ceașca cu cafea. Lichidul fierbinte se prelinse pe birou și se scurse rapid peste pantalonii deschiși la culoare. Dar durerea, ca și supărarea că un costum de câteva sute de dolari fusese compromis, fură ignorate de imaginea pe care o avea acum în față, aproape de neconceput pentru un consilier de mare demnitar al partidului aflat la putere. Împături cu grijă harta și ieși valvârtej din birou.

Nicio zi nu e pe deplin trăită până nu comitem un jaf, fie el cât de mic. Furăm timp, atenție, priviri, zâmbete și ne construim fericirea pe aceste plăceri sustrase cu dibăcie de la cei din jur. Dacă poliția și-ar da seama că tocmai aceste jafuri, aparent minore, au cea mai mare importanță în sufletul omenesc, legea s-ar modifica dramatic și fiecare ar fi amenințat cu strigătul consacrat în filmele de acțiune: " Sus mâinile!".

Aflând că Gheorghe a fost plecat două zile la oraș ca să participe la demonstrații, Ion, primar de comună, simți că-i fuge pământul de sub picioare. La el în comună așa ceva era de neconceput. Garantase șefilor de partid că nimeni nu crâcnește în comună cât e el primar. Inițiative ca ale lui     Gheorghe, fost salariat al primăriei, disponibilizat pentru că punea întrebări incomode, trebuiau oprite din fașă. Așa că îl trimise pe Vasile, agentul șef, să-l aducă la sediul primăriei.

Pentru adolescent, prima sursă de citate e reprezentată de profesori. Adulții alături de care petreci cam jumătate din zi devin în mod natural primii la care apelezi când ai nevoie de o vorbă de spirit. Mediul în care au crescut și propria lor existență dinainte de a ajunge la catedră le-au mo-delat însă în așa măsură perspectivele, încât s-a ajuns deja la o stare de fapt: fiecare profesor are un mesaj personal, poate în contradicție cu a altuia și tu, ca ucenic, din bancă, trebuie să iei o decizie. Aici intervine factorul discernământ...

Înconjurat de mulțimi, zgomote și situații conflictuale, fiecare, de la adolescent până la adult, încearcă să-și găsească armonia prin forța cuvintelor. Un sentiment confirmat de replica unei mari persona-lități sau un principiu sădit în minte de o vorbă frumoasă a unui prieten transformă complet perspectiva asupra lumii întregi. Aceste citate inteligente, din surse diverse, ne pot scăpa de mustrări de conștiință...