Din anumite motive, nu prea mulți din generația noastră pot răspunde la această întrebare, atât timp cât televizorul  a rămas ascuns în umbră. În umbra a ce? Åži mai ales, de ce?

Unii dintre noi avem vise, alții avem visuri și alții, nimic. Uneori când muncim pentru visurile noastre, nu mai avem timp de vise (deci, de somn). Unde se află echilibrul?

După aproape doi ani de cronici, opinii și articole diverse, e timpul ca "Lecția de adolescență" să ia sfârșit.

Am revenit și sâmbăta aceasta cu interviul luat actorului Sorin Francu. În continuare, veți afla opiniile sale despre Shakespeare și despre condiția actorului.

La Teatrul Municipal "Maior Gheorghe Pastia", în data de 14 octombrie s-a jucat piesa Infanta, sub regia Lianei Ceterchi.

Teatrul a încetat de mult timp să mai însemne ceva consistent în viața mulțimilor. Televizorul zbiară, ziarele scriu cu sânge și cinism, elogiind prostia, radiourile repetă prostește melodii.

Agitația cotidiană nu putea rămâne un simplu factor disturbator printre adolescenți. Muzica agresivă, reclamele luminoase care se ivesc din toate colțurile, (...) participă toate la debandada generală.

Am abordat în câteva dintre articolele anterioare importanța cântecului în viața adolescentului. Pentru că fiecare deceniu aduce un curent nou, raportarea la o anumită generație e mai mult decât necesară pentru a înțelege în profunzime fenomenul.

Am auzit deunăzi, în microbuz, o replică a unui adolescent care m-a lăsat  mască: "bătrânii ar trebui omorâți cât sunt tineri"! Adică și eu, peste vreo câțiva ani, ar trebui să mă dezintegrez...

O tortură pentru fiecare în parte, năzdrăvan și capricios (trece ba prea greu, ba prea ușor), timpul începe să ia forme din ce în ce mai îngrijorătoare.