Când am rămas gravidă a doua oară multă lume, chiar și oameni foarte apropiați, m-au întrebat: faci avort? Astea au fost primele cuvinte. De ce să nu recunosc, m-am gândit și eu, dar uitându-mă în ochișorii fetiței nu puteam să fac așa ceva.
Judecătorii vrânceni sunt amenințați de un nou virus. Åi nu este un virus gripal care ar putea fi tratat ambulatoriu cu câteva pilule bine administrate, ci de un virus pedelist. Da, ați auzit bine, un virus pedelist.
Animalele mănâncă ce găsesc,pentru motivul ăsta, sunt obligate să
mănânce în funcție de sezon: primăvara, mai multe plante și alte lucruri
verzi, sau pui de alte creaturi, mă rog, în funcție de specie.
De mai bine de o lună de zile nu reușesc să-mi scap copiii de răceli. Sunt bine câteva zile, apoi răcesc din nou. Iar sunt bine, iar răcesc. Chestia asta se întâmplă din prima săptămână de grădiniță.
De obicei numim povești chestiile care țin lumea trează fiindcă lumea e poveste lângă poveste. Cele mai multe dintre ele nu sunt spuse, sunt trăite, contrar a ceea ce gândesc majoritatea oamenilor.
Înainte să rămân gravidă prima oară aveam 58 de kilograme. În primele trei luni de sarcină am ajuns la 55 de kilograme, pentru că mi-a fost foarte, foarte, dar foarte rău.
Până să am copii, nu observam copiii altora. Eram prea ocupată cu propria-mi generație, probabil. Abia după ce am început plimbările cu căruciorul, am văzut că orașul e plin de alte cărucioare, de triciclete, role, mingi, șotroane, desene pe asfalt.