Zilele trecute, fetița mea s-a întâlnit la locul de joacă din Grădina Publică, cu un coleg de grădiniță. 

În romanul lui J.M.Coetzee (romancier din Africa de Sud, n.09.02.1940) este relatată alegoric marea dramă a zilelor noastre și în special, a copiilor: emigrația.

Nu s-a aflat nici până în zilele noastre dacă Șeherezada a fost o simplă regină sau o povestitoare abilă care l-a cucerit cu o vădită șiretenie feminină pe crudul rege persan Shahryar.

Duminică e ziua soacrei mele. Åži a băiețelului meu. S-a grăbit să vină pe lume la opt luni, în aceeași zi cu bunica lui.

Într-un interviu oarecare, luat la Paris, Emil Cioran, întrebat câte ceva despre societate și politică în general, i-a tăiat-o pur și simplu intervievatoarei (...): ‘’(Drăguță) de ani de zile iau calmante ca să-mi domolesc indignarea!’’

 A apărut numărul 149 (anul XIII, mai 2014) din revista de cultură, civilizație și atitudine Oglinda literară (redactor șef Gheorghe Andrei Neagu, secretar literar Åžtefania Oproescu).

S-a instalat în societatea românească un fel de plictiseală fără motiv și dezgust față de orice, o stare nemotivată de melancolie și decepție.

Acesta este titlul unui editorial scris de Moise Guran. Abordarea mea va fi însă una diferită, din perspectiva unei mame. 

 La o adunare culturală de prestigiu prin ținută și longevitate din Focșani, zilele trecute, un ins neavizat a avut o remarcă de genul că în folclorul românesc ar circula expresia "ești urât ca limba rusă".

Vreau să precizez de la început că cele scrise mai jos nu reprezintă un îndemn, un sfat, ci pur și simplu o experiență prin care am trecut și care m-a făcut să ajung la niște concluzii.