Carmen, probabil ești în microbuz acum sau ai ajuns la serviciu și citești textul ăsta făcându-ți imaginar o cruce și spunându-ți aproape cu voce tare: Asta-i nebună! Nu, clar, e dusă rău.

Este incredibil câtă răutate și câtă frustrare coc precum o bubă scârboasă în unii oameni. "Băi" (citez dintr-un comentariu), prietene, nu ți-a băgat nimeni mâna în buzunar.

De ce m-o fi surprins discuția țigăncușelor despre Facebook? Doar pentru că aveau fuste lungi și colorate?

  Trăim în locuri și în timpuri în care religia nu mai înseamnă cât însemna altădată, în care glumele "cu popa" nu prea ofensează pe nimeni (nici măcar pe mulți preoți), ne place să credem că lipsa religiozității înseamnă civilizație și că cei mai mulți credincioși practicanți (indiferent de religie) sunt cel puțin înapoiați. Dar așa să fie?

Ieri, în timp ce ne agitam să găsim informații despre obiectul luminos neidentificat ce a brăzdat cerul Vrancei, o știre care a apărut pe toate agențiile de presă și la toate televiziunile, ne-a făcut să ne oprim pentru câteva clipe.

Ce-ar fi să scrii o carte, că tot vine Crăciunul... mi-au zis doi colegi, anul trecut prin octombrie.

Există o temă ce are o manifestare particulară în estul Europei: mita (șpaga ori șperțul), în toate formele ei.

Simt o mare, mare, uriașă dezamăgire. Dar nu în primul rând pentru faptul că președintele ales al României este Klaus Iohannis, ci pentru faptul că milioane de români s-au lăsat manipulați într-o măsură pe care nu o credeam posibilă.

Într-o zi, Regele, indispus, privea prin fereastra deschisă la forfota din târg.

Cu mai mulți ani în urmă eram într-un tren reggio care mergea spre Iași.