andrei.manea

"Åži le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pînă ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere." Fiul lui Dumnezeu, Domnul și Mîntuitorul nostru, a ales să moară pe Cruce pentru că astfel a murit cu brațele deschise, îmbrățișînd lumea. Crucea e însăși descoperirea Dumnezeirii în Creație și în mîntuirea lumii. În toate se descoperă iubirea și crucea Dumnezeului Cel veșnic, Cel nezidit, pentru noi, zidirea lui.(...)"

Crucea este numită "Semnul Fiului Omului". Ea este pomul mântuirii și al vieții, fiindcă pe el, Hristos viața noastră a adus mântuirea lumii: a întins mîinile Sale spre noi să ne îmbrățișeze, a plecat capul Său să ne sărute și să Se plece întotdeauna la rugăciunile noastre. Sus pe lemn, Domnul cel Preasfânt și-a deschis pieptul Său, să ne dobîndească pe noi în inima Sa și să ne izbăvească de mânia cea viitoare. Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii Crucii Mântuitorului.

În fiecare an, la 8 septembrie, prăznuim cu mare bucurie Nașterea Maicii Domnului, părinții săi fiind oameni drepți și plini de toată fapta cea bună, de neam cinstit și împărătesc. Încă de la începutul lumii, Preabunul Dumnezeu a arătat în chip tainic prin Eva cea veche, pe cea nouă, duhovnicească, adică pe Maica Domnului ce avea să nască, la plinirea vremii, pe noul Adam, Hristos, Care, prin întruparea Lui, a zdrobit capul șarpelui și al morții și al păcatului, căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia (I Corinteni 15, 22).

Domnul și Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne vorbește, în Sfînta Evanghelie ce se va citi duminică, despre pilda datornicului nemilos și ne arată cum trebuie să iertăm noi creștinii în relațiile cu aproapele nostru. Astfel, un stăpîn a făcut socoteală slugilor sale. Unul din slujitori îi datora o sumă foarte mare de bani, zece mii de talanți. (...) stăpînului i s-a făcut milă de el și i-a iertat toată datoria. Dar slujitorul n-a învățat nimic din fapta cea bună(...)

Åži mergînd ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om, căzîndu-I în genunchi, Åži zicînd: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. Åži l-am dus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzînd, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine. Åži Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință.

Luni, întreaga Biserică prăznuiește Cinstita Adormire a Maicii Domnului, care este cea mai de seamă dintre sărbătorile închinate Fecioarei Maria. Maica Domnului este cea mai înaltă sfințenie omenească cunoscută și cinstită de Sfînta Biserică. Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare pregătită printr-un post de două săptămîni. Cînd a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamînt.