Marii sportivi se nasc în jurul unor legende de care se leagă întreaga lor viață și activitate. Åži această legendă s-a numit sportul cu balonul oval sau rugby-ul, joc bărbătesc, dur, care amprentează bărbații destoinici, curajoși și tehnici. Acest joc atât de ovaționat și adulat de milioane de spectatori din întreaga lume a dăruit rugby-ului românesc un mare sportiv, un mare jucător, un mare antrenor pe care Focșaniul și Vrancea l-a recunoscut imediat ca pe un fiu.
Ion Viorel, un rugbist cu suflet de copil, a poposit pe meleaguri vrâncene din Bucureștiul care acum câteva decenii umbrea echipele Franței, Marii Britanii, Scoției, Irlandei, Spaniei și Italiei în jocul de rugby. Plin de avânt și pasionat ca junior și senior, a pus bazele acestui joc în Vrancea alături de alți colegi tineri, formând o puternică echipă divizionară A, a cărei amintire dăinuie și astăzi. Cu o dorință explicabilă sau neexplicabilă, s-a dăruit total acestui sport.
Fire tenace, ambițioasă, a urcat treptele incandescente ale vieții, devenind profesor, antrenor, făuritor și șlefuitor de talente în cadrul Liceului cu Program Sportiv Focșani. Numit de Federația Română de Rugby ca director regional și coordonând zona de Sud-Est, Ion Viorel a revoluționat rugby-ul școlar și ca antrenor la lotul național de juniori. Sutele de rugbiști crescuți, antrenați cu seriozitate și profesionalism, dar selecționați cu grija unui părinte și cu ochi de meseriaș, i-a propulsat în loturile naționale și în echipele din străinătate.
Adept al unui management riguros, Ion Viorel a respins în permanență artificiile unora care au considerat că singura cale de a progresa în viață și sport este relația de altă natură. A fost în permanență credincios sportului pe care l-a ales, refuzând jocurile de culise, ceea ce i-a atras invidia din partea unor colegi de breaslă din rugby-ul românesc. S-a străduit, a muncit și a antrenat ani în șir, formând redutabile echipe școlare, care au obținut titluri de campioni și vicecampioni naționali. A colaborat cu FRR la cel mai înalt nivel.
A muncit fără să-i pese că într-o zi… trupul său de atlet, trupul de rugbist frumos croit prin antrenamente va ceda. Åži a cedat, printr-o lungă și grea suferință, ascunsă și păstrată, fără a deranja pe nimeni.
Acest munte de sportiv s-a prăbușit ducând cu el misterele acestui joc de rugby pe mai departe. E trist, dar adevărat. Lumea sportului vrâncean este de ieri mai săracă, cu adevărat, prin plecarea la cele veșnice a lui Ion Viorel. Dacă credem cu adevărat în legende, trebuie să credem cu adevărat și în legenda rugby-ului vrâncean, care se va numi mereu ION VIOREL.
Inspector școlar, profesor doctor Ionel Ambrosie
