Începerea școlii este un mare pas în maturizarea copilului, ceea ce presupune asumarea primelor responsabilități. Dacă în perioada grădiniței copilul nu avea sarcini importante de îndeplinit, odată cu preluarea rolului de elev, el va trebui să răspundă anumitor cerințe. Astfel, trebuie să respecte un program strict, dar și reguli mai severe, care nu îi mai permit să se joace și să se miște în voie. Activitatea principală din școală devine învățarea unor deprinderi și însușirea de noi cunoștințe, ceea ce va solicita copilul să depună eforturi suplimentare pentru a rămâne atent la ore pentru o perioadă mai lungă de timp. În plus, copilul va fi supus unor evaluări constante, atât din partea învățătoarei cât și din partea părinților. Acestea sunt elemente noi, care nu apăreau la grădiniță și care pot pune presiune asupra copilului.
La fiecare început de an școlar, părinții își pun mari speranțe în proprii copii și își investesc toate resursele de care dispun pentru a le asigura condiții optime de dezvoltare. Cum școala devine „serviciul” copilului, părintele se așteaptă ca acesta să o trateze cu seriozitate. Fără dar și poate, „meseria” de părinte nu este deloc una ușoară. Indiferent de specializarea pe care dumneavoastră, în calitate de adulți, o aveți, sunteți nevoiți să învățați ABC-ul psihologiei copilului. Este, poate, cel mai important manual din viața oricărui părinte.
Începutul anului școlar, fie că vorbim de clasa pregătitoare, fie că vorbim de primul an de liceu, este plin de noi provocări. Pentru a ușura adaptarea copilului la realitatea școlară, Laura Bicoiu, profesor consilier școlar în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Vrancea, ne-a oferit câteva sfaturi folositoare. Evident, spune specialista, „nu e nimeni care să le știe pe toate, cum nu e nimeni care să nu știe nimic”.
Astfel:
– valorizați, în discuțiile părinte-copil, școala (e timpul să îngropăm expresia: „Lasă că mergi tu la școală!”);
– stimulați curiozitatea naturală a copilului (copilul este dotat de la natură cu pasiune pentru cunoaștere, iar expresiile de genul: „Lasă-mă în pace cu atâtea întrebări!/ Nu te privește pe tine, acum, problema X!”, nu fac decât să înfrâneze motorul învățării);
– apreciați eforturile copilului, chiar de sunt minuscule (copilul se va simți important și va înțelege că eforturile lui sunt apreciate de dumneavoastră);
– ajutați-l să-și organizeze studiul (a învăța copilul să-și stabilească priorități, reprezintă o abilitate ce-i va fi utilă nu numai în anii de studiu, ci pe tot parcursul vieții);
– susțineți-l în momentele critice (mângâierile și cuvintele de încurajare, discuțiile pe care le purtați și umărul pe care i-l oferiți să poată plânge în voie îl vor ajuta să facă față mai ușor și mai repede situației prin care trece);
– oferiți-i ajutor când îl solicită (fie că are nevoie de un sfat, fie că un obiect de studiu îi dă bătăi de cap, și cel mai bun copil se mai împotmolește câteodată. Nu ezitați să-i veniți în ajutor; astfel, puteți constata care sunt materiile la care întâmpină dificultăți înainte de a veni acasă cu carnetul plin de calificative/ note proaste);
– evitați comparațiile nefavorabile lui (nu-i cereți copilului dumneavoastră să fie precum copilul X, pentru că merele din curtea vecinului nu sunt întotdeauna cele mai gustoase. Mai degrabă fixați-vă în minte un prototip al copilului ideal și încercați să vă modelați, după acest exemplu, propriul copil);
– evitați să exercitați asupra copilului presiuni (a programa copilul doar pentru nota 10 sau calificativul FB exercită o presiune enormă care, de cele mai multe ori, nu are efectul scontat).
