Nina Elena Plopeanu este profesoară de istorie, dedicată meseriei. Predă istoria de 29 de ani la Liceul nr. 2 din Focșani, actualul Colegiu Tehnic „Gheorghe Asachi”, unde a primit repartiție după terminarea facultății. S-a visat dascăl încă din copilărie și este mândră de profesia pe care și-a ales-o. A absolvit Facultatea de Istorie – Filozofie în cadrul Universității București în 1986. Timpul liber și-l petrece mergând la Cenaclul Literar „Duiliu Zamfirescu” sau scriind diverse articole pentru revista „Oglinda literară”. A publicat două cărți, pe care le-a scris cu gândul la elevii săi, una dintre cărți fiindu-le dedicată sub motto-ul: „elevilor mei de ieri, de astăzi și de mâine”. Ca și profesor, a încercat întotdeauna să se adapteze cerințelor elevilor și să vină mereu cu metode prin care să-i atragă și să-i determine să învețe.
Rep.: De ce ați ales meseria de profesor?
N.E.P.: Am ales această meserie deoarece mi-am dorit foarte mult să devin cadru didactic, încă din copilărie am făcut o pasiune, mai întâi pentru profesia de învățător și apoi pentru cea de profesor. Deci, mi-am urmat idealul, pe care mi l-am stabilit cu mult timp înainte.
Rep.: Povestiți-mi despre cariera dvs. Când și cum a început?
N.E.P.: Am terminat facultatea de istorie-filozofie în 1986, la Universitatea din București. Am primit repartiție guvernamentală la Liceul nr. 2 de atunci, astăzi Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” din Focșani. După 3 ani mi-am dat definitivatul, apoi au urmat și celelalte grade: gradul doi, gradul I. Anul acesta încep al 29-lea an de învățământ.
Rep.: Cum vi se pare învățământul de astăzi față de cel de atunci, de la începutul carierei dvs.?
N.E.P.: La început era și o doză mai mare de entuziasm din partea mea, statutul cadrului didactic era puțin deosebit față de cel de astăzi, elevii erau mai docili, îi puteai modela mai ușor. Astăzi, misiunea cadrului didactic este mult mai dificilă, trebuie să se adapteze la schimbările intervenite în mentalitatea elevilor, să-și adapteze strategia didactică în funcție de nevoile acestora. În afara de activitatea de predare, cadrul didactic are și multe alte obligații sau ar trebui să aibă multe alte preocupări pentru a se menține în sistem.
Rep.: Cum motivați elevii să învețe? Mai învață elevii din ziua de azi?
N.E.P.: Sunt elevi care mai învață, ca întotdeauna. Și acum 20 de ani erau elevi care învățau foarte bine, elevi medii și elevi care nu învățau sau care nu aveau posibilitatea intelectuală de a asimila anumite cunoștințe. Astăzi s-a modificat puțin procentul, în sensul că cei care învață și se preocupă de activitatea intelectuală sunt din ce în ce mai puțini. Pentru a-i motiva, trebuie o schimbare radicală a strategiilor didactice, în sensul că nu mai putem folosi acele metode pasive de predare-învățare, ci trebuie să le asociem cu metode moderne, cu activități pe calculator, folosirea internetului, a diverselor filmulețe. Metodele acestea moderne trebuie să dea posibilitatea elevului de a se exprima cât mai mult. El nu trebuie să mai rămână pasiv în bancă. Trebuie să-și exprime părerea, să participe direct la propria formare.
Rep.: Cum catalogați respectul față de profesori, cel de acum față de cel de acum 20 de ani?
N.E.P.: Sunt copii foarte mulți care și acum respectă profesorii, salută, vorbesc frumos, au cei șapte ani de acasă. Sunt, însă, printre ei și unii care, nemulțumiți de faptul că nu li se oferă ceea ce ei ar dori, perturbă activitatea didactică, dar nu ne-am confruntat cu cazuri ieșite din comun, foarte grave.
Rep.: Ce credeți că îi mai determină pe tinerii din ziua de astăzi să aleagă meseria de profesor?
N.E.P.: Un tânăr în ziua de astăzi ar alege meseria de profesor numai dacă ar face o pasiune pentru așa ceva. Sistemul de salarizare și condițiile în care se face învățământul astăzi nu sunt foarte atractive, dar dacă au ca model un alt cadru didactic, care a reușit să îi insufle dragostea pentru această profesie, poate să facă acest lucru.
Rep.: Cu ce vă ocupați în timpul liber?
N.E.P.: În timpul liber merg la Cenaclul „Duiliu Zamfirescu”, mai scriu articole pentru „Oglinda literară” și pentru alte reviste. De asemenea, pentru că trebuie să-mi petrec timpul liber într-un mod util, îmi alcătuiesc și o serie de instrumente de lucru, cum ar fi aceste două cărți pe care le-am publicat. De exemplu, în Oglinda literară, în numărul din septembrie, am scris despre stilul arhitectural brâncovenesc și despre reflectarea lui într-o mănăstire din Vrancea și, de asemena, am mai scris un articol, o cronică de fapt, la un roman al unui tânăr scriitor vrâncean, George Cornilă, care și-a propus să scrie o trilogie și a apărut deja primul volum „Regele Lupilor. Toiagul de Stejar”, care inițiază și la noi un stil foarte răspândit în occident, cel al fanteziei istorice.
Rep.: Povestiți-mi câte ceva despre cărțile pe care le-ați publicat.
N.E.P.: Prima a apărut în 2010, este intitulată „Personalități vrâncene de ieri și de azi”. Am ales titlul acesta deoarece nu am reușit să cuprind toate personalitățile Vrancei, dacă aș putea să scot și volumul al doilea ar fi foarte bine, cartea are un motto foarte interesant „viitorul unei națiuni este hotărât de modul în care aceasta își pregătește tineretul”. Din acest motto rezultă și dedicația pe care am făcut-o: „elevilor mei de ieri, de astăzi și de mâine”. Am numit-o instrument de lucru, pentru că o pot folosi în lecțiile de istorie pentru integrarea istoriei locale în istoria națională, și am surprins aici numeroase personalități din domeniul științei, din matematică, din chimie, din biologie, din literatură, din sport și am căutat prin această carte să ofer niște modele, deși mulți dintre elevii din ziua de azi am observat că refuză modelele, ei spun că ar trebui să aibă un model pe cineva care trăiește etapa pe care o trăiesc ei.
Rep.: Și cea de a doua carte?
N.E.P.: Cea de a doua carte este o carte de povestiri, apărută în 2013, care, de asemenea, are și ea un motto foarte sugestiv „Orice carte care ajută un copil să-și formeze obiceiul de a citi, să facă din citit o nevoie, adâncă și continuă pentru toată viața sa este bună”. Sunt povestiri, sau mai bine zis niște încercări literare, pe care eu mi le-am propus să le dezbat la ora de dirigenție. Sunt scrise la un nivel accesibil și pot fi foarte ușor citite de elevii noștri, care refuză în general lectura. Chiar le-am citit la ora de dirigenție și am comentat anumite pasaje sau anumite personaje prezente în carte, sunt câteva povestiri care pot fi aplicate și în orele de istorie și le-am folosit tocmai pentru a aduce ceva nou și a-i atrage pe elevi pentru a studia acest obiect, istoria.
Rep.: Observ că puneți accent pe orele de dirigenție. Ce părere aveți despre profesorii care folosesc aceste ore pentru a face matematică, română sau alte discipline?
N.E.P.: După părerea mea, nu este bine ca ora de dirigenție să fie alocată matematicii sau fizicii sau altor discipline. Elevii și așa sunt supraîncărcați. Ar trebui ca pentru pregătiri suplimentare să găsească alte modalități, iar ora de dirigenție trebuie să contribuie la formarea personalității elevului și în general ar trebui discutate teme care să-i intereseze pe ei foarte mult.
Rep.: Vă mai întâlniți cu foștii elevi, mai țineți legătura cu ei în vreun fel?
N.E.P.: Mă mai întâlnesc cu foștii elevi, țin legătura cu ei și prin telefon sau pe facebook. Mulți dintre ei sunt plecați în străinătate și ne vedem pe facebook sau când vin în țară. Vin și mă mai caută, mă salută foarte mulți pe stradă și eu nu-i mai cunosc, că deja au trecut atâția ani și figura o mai cunosc, iar numele am început să le cam uit.
Rep.: Care sunt cele mai mari realizări ale dvs. pe plan profesional?
N.E.P.: Consider o realizare foarte mare că am reușit să-mi îndeplinesc visul din copilărie, acela de a deveni profesor. Cele ce au venit după aceia, au venit așa pe neașteptate, faptul că am intrat într-un cenaclu literar și am început să scriu, mi-a plăcut să scriu cărți și iată că am scris și că probabil o să mai scriu și altele.
Rep.: Ce planuri de viitor aveți?
N.E.P.: Pe viitor îmi doresc să fiu sănătoasă și să modelez și alte generații de elevi, așa cum am făcut până acum. Să-mi mențin tonusul pe care îl am, să trec peste anumite lucruri care deranjează și să pot să fiu aceeași profesoară care am fost până acum.
Rep.: Dacă ar fi să o luați de la capăt ați alege aceeași meserie?
N.E.P.: Cred că aceeași meserie mi-aș alege-o, dar poate aș schimba puțin disciplina pe care o predau. Îmi place istoria foarte mult, dar nu-mi place dezinteresul față de ea și poate mi-aș alege ori literatura română ori limbile străine. Am făcut un liceu de filologie-istorie și puteam să aleg și lucrurile astea. Mi-am ales istoria și sper că am făcut-o bine până acum.
Rep.: Cu ce planuri intrați în noul an școlar?
N.E.P.: În noul an școlar intru cu reticență, sper ca după ce voi vedea și generația asta de clasa a IX-a să devin mai încrezătoare, pentru că am observat un fenomen: din ce în ce, copiii sunt mai reticenți față de învățătură. Și sper să fiu sănătoasă, că asta contează cel mai mult, pentru a putea face față exigențelor elevilor. Generațiile de azi sunt mult mai exigente decât cele anterioare.
Rep.: În ce sens sunt mai exigente, cer mai mult elevii de la profesor?
N.E.P.: Cer mai mult de la profesor, tot timpul trebuie să vii cu ceva nou, să le prezinți o metodă didactică activă, tip teoria inteligențelor multiple, să faci și alte activități, să mergi cu ei să vadă și alte locuri din oraș sau din alte localități, și asa mai departe. Trebuie o activitate intensă și trebuie să fii implicat și pasionat de ceea ce faci.
