Maria este elevă în clasa a XII-a la un liceu din Focșani. Ar fi trebuit să termine liceul încă de anul trecut, să dea bacalaureatul, dar a stat un an acasă pentru că a decis, curajoasă, să ducă până la capăt o sarcină, care practic i-a schimbat viața. A aflat că este însărcinată în urmă cu un an și jumătate, când a mers la Urgențe pentru că se simțea foarte rău. „În vara dintre clasa a XI-a și a XII-a. În luna august, pe 25 am aflat că sunt însărcinată. Acum mai bine de un an de zile, aproape un an jumătate, când mi-a fost foarte rău într-o seară, bănuiam că sunt însărcinată. Am ajuns la urgențe, acolo mi s-a făcut o ecografie, și acolo mi s-a spus că am 6 săptămâni de sarcină”, povestește Maria. Spre norocul ei și spre deosebire de alte cazuri, tatăl copilului, care este cu 10 ani mai mare decât ea, și l-a dorit și și-a asumat răspunderea față de ea și de copilul ce avea să se nască, ei trăind deja împreună de ceva vreme. „El își dorea foarte mult să aibă un copil, el este puțin mai mare decât mine, este o diferență de zece ani între noi, și nu a acceptat sub nici o formă să renunț la copil. Noi stăteam deja împreună, eram mutați împreună de un an și ceva”, ne-a spus eleva.
Mama i-a cerut să renunțe la copil, iar tatăl nu i-a vorbit aproape doi ani de zile
Părinților nu le-a picat prea bine vestea, cerându-i Mariei să renunțe la copil și să-și termine școala, considerând-o prea tânără pentru a aduce pe lume un bebeluș. Maria spune că tatăl ei nu a fost de acord niciodată cu relația ei și nu i-a vorbit aproape doi ani de zile, de când s-a mutat împreună cu iubitul ei, însă timpul i-a făcut să se obișnuiască cu ideea, iar acum își iubesc nepotul și vor să-i fie mereu în preajmă. „După vreo câteva săptămâni am mers la mama mea, cu tatăl meu nu vorbeam de un an și ceva, acesta nefiind de acord cu relația mea. Am mers la mama mea și i-am zis, ea mi-a zis mai întâi să termin școala și să renunț la copil. I-am zis că nu pot să renunț, pentru că exista posibilitatea să nu mai pot avea copii apoi, și este decizia mea să-l păstrez. Am zis că mai bine trec printr-o naștere decât să trec printr-un avort și printr-o traumă. Tatăl meu a zis că ce-i trebuie copil, iar acum îl iubește foarte mult, nu poate să trăiască fără el. Dimineața și seara vine și se joacă cu el. Mama m-a sprijinit, a mers cu mine la control, m-a sfătuit și așa au trecut cele nouă luni, fără nici o problemă, nu mi-a fost rău, nu am avut nicio problemă”, a mai spus Maria.
Se gândește ce s-ar fi întâmplat dacă iubitul ei nu și-ar fi asumat răspunderea de tată și spune că ar fi păstrat copilul, dar i-ar fi fost foarte greu din punct de vedere material pentru că mama ei este casnică, iar tatăl nu a vrut să știe de ea aproape doi ani. „Mi-ar fi fost foarte greu, pentru că din partea mamei, fiind casnică nu aș fi avut foarte mult ajutor material, iar tatăl meu nu a vorbit cu mine un an și jumătate, aproape doi ani, pentru că nu a fost de acord cu relația noastră, dar ne-am împăcat în momentul în care am născut. În ziua în care am născut a venit la spital și ne-am împăcat, nu credeam că o să se întâmple asta, dar s-a întâmplat și acum își iubește nepotul foarte mult, ne-au propus să ne mutăm la ei. Probabil că mi-ar fi fost foarte foarte greu fără tatăl copilului, dar cred aș fi păstrat copilul. Mai mult ca sigur”, a completat tânăra mămică.
Întrebată ce sfaturi și ce mesaj ar transmite adolescentelor care se îndrăgostesc, Maria ne-a spus că singura problemă în faptul că are acum un copil este lipsa de libertate pe care o avea înainte. Dacă înainte să vină bebe pe lume putea să meargă la discotecă, să se distreze, acum lucrurile s-au schimbat. De asemenea, le îndeamnă pe fetele care ajung în situația ei să nu renunțe la școală, pentru că nu se știe niciodată când vor fi puse în postura să muncească pentru a-și întreține copilul. „Fetele ar trebui să nu fie naive și să nu pună prea mult suflet într-o relație, dar dacă, din întâmplare sau din dorință vor avea un copil, cel mai bine ar fi să-l păstreze, dar, în momentul când decid asta, trebuie să fie conștiente că trebuie să-i ofere ceva bun pentru că mama, ca persoană trebuie să aibă un viitor, pentru a se descurca în viață, cu tatăl copilului sau fără, pentru că sunt cazuri în care acesta nu este și atunci este puțin mai greu, și trebuie să știe să se descurce. În primul rând sper ca fetele să nu ajungă în situația asta, nu neapărat pentru că au un copil, doar că la vârsta de 18 ani îți dorești și libertate. Pentru că eu până să-l am ieșeam în fiecare zi sau în fiecare sărbătoare veneam în oraș, ne plimbam, ieșeam la discotecă, aveam o viață liberă. Acum nu mai pot pentru că am timpul limitat și trebuie să-l iau după mine pe unde mă duc. Dar dacă se întâmplă și vor să-l păstreze, pentru că este minunat să ai un copil, să treci printr-o sarcină, este bine să-l păstreze dar totuși să nu renunțe la școală, dacă are posibilitatea să plătească pe cineva sau are alt ajutor care să stea cu copilul. Eu m-am gândit în felul următor, dacă soțul, pentru că părinții nu mă mai întrețin, n-o să mai poată să muncească într-o zi, eu trebuie să-mi cresc copilul. Și nu pot să mi-l cresc cu 11 clase, diplomă nu există, și rămâneam doar cu 10. Și astfel m-am gândit să-mi termin școala, pentru că se poate întâmpla ceva sau chiar dacă nu se va întâmpla, poate voi vrea să muncesc, să-mi dau copilul la o școală bună, pentru că nu vreau să meargă la școala unde am mers noi, să aibă un viitor mai bun”, povestește fata.
Sprijin și înțelegere din partea conducerii școlii
În ceea ce privește persoanele care au ajutat-o și au sprijinit-o, eleva de liceu o menționează pe fosta ei dirigintă, care fiind directorul liceului nu a exmatriculat-o din cauza absențelor, anul trecut, în clasa a XII-a, dându-i în acest nou an școlar șansa să-și termine studiile și să dea bacalaureatul. „Nu am venit deloc în clasa a XII-a, când trebuia să încep, am anunțat fostele mele colege și pe doamna directoare, care mi-a fost dirigintă atunci, mi-a spus că am făcut foarte bine că nu am renunțat la copil și când am venit să mă reînscriu fără știrea mamei și a soțului, am venit doar așa să văd eu dacă se poate face ceva, mi-a zis doar atât „Faci o cerere și vii la școală”, nu mi-a zis absolut nimic pentru că am avut multe absențe, m-a sprijinit și m-a înțeles”, a mai spus tânăra.
Programul zilnic al Mariei este asemănător cu al unei femei măritate, cu obligațiile și îndatoririle unei mame și unei soții. Diferența o face faptul că ea, în fiecare dimineață face naveta către Focșani dintr-o localitate apropiată, pentru a veni la școală. „Mă trezesc dimineața, se trezește și băiețelul, ne jucăm puțin, plec la școală, vorbesc în fiecare pauză la telefon cu mama să văd ce face. Ajung acasă, după școală, stau cu el, îi dau să mănânce, îl schimb, mă joc cu el, între timp, cât mai doarme mai învăț pentru școală. Nu s-au schimbat lucrurile foarte multe deoarece și înainte, făceam curățenie, deci timpul meu era limitat, și învățam când puteam și totuși m-am descurcat și vreau să merg în continuare să termin liceul”, a concluzionat eleva.
