Eficiența terapeutică a florilor de salcâm este cunoscută de sute de ani. Salcâmul (Robinia pseudoacacia, familia Leguminoase) face parte din categoria arborilor cu lemn de esență tare. Trăiește în jur de 100 de ani și provine de pe continentul nord-american. Crește pe aproape orice tip de teren, are o rezistență bună la ger și suportă seceta. Genul Robinia este numit după grădinarii regali francezi Jean Robin și fiul său Vespasian Robin, care au introdus salcâmul în Europa în 1601, acesta fiind plantat în scop ornamental în parcuri, grădini și pe marginea drumurilor.
Primele culturi de salcâm în România s-au realizat în 1852. La noi, este cultivat pentru fixarea terenului, valorificarea lemnului, crearea de cordoane de protecție și, nu în ultimul rând, pentru calitățile terapeutice ale florilor sale. Florile care au culoare albă-crem sau albă-roz, sunt sub formă de ciorchini, puternic mirositoare, iar fructele sunt sub formă de păstăi aplatizate, brun roșcate. Salcâmul înflorește primăvara târziu, în luna mai-iunie. Florile rămân deschise 8-12 zile.
Florile de salcâm conțin numeroase substanțe active: taninuri, glucide, ulei volatil, mucilag, acid organic clorogenic, acid organic cafeic. Au întrebuințări în alimentație și în farmacia naturistă, fiind plăcute la gust și la miros și posedând o mare valoare terapeutică. Se recoltează în faza de maximă dezvoltare, rupându-le cu grijă de pe axul principal al inflorescențelor. Se usucă în strat subțire pe foi de hârtie. Din 7 kg de flori proaspete se obține 1 kg de flori uscate, care se păstrează în ambalaj de hârtie. Preparatele pe bază de salcâm sunt sub formă de infuzie, tinctură și pulbere.
Florile de salcâm pot fi folosite și la prepararea unor băuturi răcoritoare. De asemenea, se pot prepara clătite sau gogoși cu flori de salcâm. În multe sate din România, din florile de salcâm se prepară dulceață sau șerbet. Florile de salcâm se utilizează ca aromatizant și în industria parfumurilor. Infuzia de flori de salcâm este recomandată în tratarea migrenelor. Se pune o linguriță de flori uscate într-o cană de apă fierbinte, se infuzează timp de 15 minute, se filtrează și se bea, eventual îndulcită cu miere.
Pentru a trata irascibilitatea, stările de anxietate și de depresie psihică prelungită, se prepară un macerat din două lingurițe de flori de salcâm la 200 ml apă, se ține timp de 8-10 ore la temperatura camerei, se filtrează și se bea câte puțin după micul dejun, dimineața. Preparatele din flori ajută și la calmarea crampelor musculare provocate de sistemul nervos. Sunt recomandate pentru înlăturarea stresului. Se prepară un macerat din flori de salcâm: o linguriță de flori de salcâm și trei lingurițe de miere se lasă la macerat timp de 20 de zile. Se administrează câte 2 lingurițe de macerat de 3 ori/ zi, timp de 21 de zile.
Băile generale cu flori de salcâm au efecte calmante asupra sistemului nervos, fiind foarte indicate și în cazurile de încordare psihică sau de stres. Pentru băi, se folosesc doi pumni de flori la cadă. Florile de salcâm au efect sedativ, de aceea sunt indicate în insomnie. Este indicat să se țină în cameră un buchet de flori de salcâm sau se poate realiza o pernuță umplută cu flori uscate de salcâm, parfumul având un efect calmant asupra sistemului nervos și inducând o stare de somn.
Pentru senzația de arsură la stomac și alte boli ale stomacului, se recomandă ceaiul din flori de salcâm, care combate hiperaciditatea. Ca pansament gastric, florile de salcâm se pot amesteca, în părți egale, cu frunze de dud. Se pot consuma două căni de infuzie pe zi. Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice asupra tractului respirator, emoliente, antiseptice, antinevralgice. Calmează tusea convulsivă, dar și pe cea cauzată de crizele de astm. Ca adjuvant, infuzia din flori de salcâm se recomandă în tulburări de echilibru și de vedere.
În combinație cu alte plante, din florile de salcâm se realizează ceaiuri care combat bronșita și ameliorează simptomele reumatismului. Datorită conținutului ridicat în flavone și robinozide, infuzia din flori de salcâm acționează cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conținutului de uree din sânge și de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare. Pentru vindecarea arsurilor ușoare și medii, se folosește pulberea din flori de salcâm, care se aplică direct pe locul afectat.
Florile de la salcâm nu prezintă efecte adverse, dar totuși, în administrație internă, nu sunt recomandate în cazurile de hipoaciditate gastrică.
ÎNAINTE DE A PUNE ÎN APLICARE SFATURILE NOASTRE, CONSULTAÅ¢I MEDICUL
