Originar de pe continentul african și făcând parte din genul Agapornis, papagalul cu fața roșie este foarte îndrăgit de iubitorii de animale de companie datorită coloritului spectaculos, istețimii și afectivității pe care o manifestă față de partenera sa. Papagalul amorez cu fața roșie (Agapornis pullarius) face parte dintr-o grupă de nouă specii. Denumirea de Agapornis provine din limba greacă și înseamnă „pasărea dragostei”, aceasta fiind considerată cea mai fidelă pasăre.
Opt dintre cele nouă specii provin din Africa: Agapornis roseicollis (amorezul cu fața de culoarea piersicii), Agapornis personata (amorezul mascat), Agapornis fischeri (amorezul Fischer), Agapornis lilianae (amorezul Nyasa), Agapornis nigrigenis (amorezul cu fața neagră), Agapornis swinderniana (amorezul cu guler negru), Agapornis taranta (amorezul abisianian), Agapornis pullarius (amorezul cu fața roșie) și Agapornis canus, care provine din Madagascar.
Papagalul agapornis, papagalul iubirii, a fost o specie necunoscută în afara teritoriului african, până când europenii au scris în cărțile și în jurnalele lor despre aceste păsări viu colorate, pe care le-au văzut în Africa. Primii papagali agapornis au fost descriși la începutul anilor 1600 ca având fața roșie și au fost aduși în Europa începând cu secolul al XIX-lea, potrivit www.animalutul.ro.
Aceste păsări au corpul mic și îndesat, coada scurtă, ciocul roșu și ochii maro. Ajung la o lungime de 13-17 cm și ating o greutate de 10-60 grame. Agapornis pullarius are un penaj special: corpul verde, pieptul galben, capul roșu și picioarele gri. Femelele au un colorit mai pal decât masculii. Deși este redus ca mărime, are inteligența și abilitatea unei păsări de dimensiuni mari. Astfel, ne poate surprinde cu abilitatea lui de a scăpa din colivie. Uneori, poate deveni șeful în casă.
Pentru a avea cele mai bune condiții, dar și pentru ca stăpânii să se poată bucura de compania acestor papagali, este preferabilă achiziționarea unei perechi. Cei doi devin după un timp de nedespărțit. Sunt numiți papagali inseparabili pentru că, atunci când își găsesc perechea, cei doi nu se mai despart niciodată. O caracteristică ciudată a acestor păsări este că se pot atârna de crengile copacilor cu capul în jos, asemenea liliecilor. În această poziție, obișnuiesc să se ciugulească reciproc. Sunt activi, aparent într-o continuă mișcare și agitație, nu se tem de apropierea oamenilor sau de gesturile acestora. Stăpânii trebuie să le asigure atenția necesară pentru ca aceștia să devină foarte afectuoși.
Papagalului Agapornis îi place să se ghemuiască și să se alinte. Iubește să se vadă în oglindă când zboară. Iar, dacă sunt doi papagali agapornis, vor face cu rândul. Obiecte foarte prețuite de această specie de papagal sunt jucăriile pe care le poate transporta. O mașinuță de jucărie îl va face foarte fericit. Aceste păsări se hrănesc cu semințe și fructe, în principal. Hrana lor trebuie să fie bogată în proteine și au nevoie de mult spațiu în colivie, așa încât să poată da din aripi fără să se lovească, dar să încapă și trei vase (unul cu apă curată, unul cu semințe și unul cu mâncare proaspătă). În fiecare zi, trebuie să li se asigure apă proaspătă. Frunzele verzi de spanac proaspăt tăiate constituie o hrană importantă pentru papagalul Agapornis, mai ales că sunt ușor de găsit. Ovăzul este folosit ca supliment, fiind administrat umed în timpul perioadei de împerechere.
Majoritatea afecțiunilor la papagalul Agapornis sunt rănile din lupte, dar și alte infecții, paraziți interni, păduchi, probleme respiratorii, diaree. Un papagal bolnav necesită o vizită la medicul veterinar. Pot să trăiască 17-20 de ani în medie, deci a achiziționa unul înseamnă un angajament pe termen lung.
