Pentru prima dată în istoria ultimilor 18 ani de când la sediul redacției ni se trimite de către AJOFM Vrancea lista locurilor de muncă vacante, în cea de săptămâna trecută figura și un post liber pentru o persoană calificată ca și… asistent personal al persoanei cu handicap grav. Măi, să fie! În condițiile în care primăriile nu știu cum să mai facă să reducă – dacă se poate total – existența acestor salariați din propriile organigrame, pe motivul bine știut de lipsă de fonduri, iată pe cineva care ar angaja! Cu speranța în suflet că iată, în sfârșit cineva a înțeles cât de importantă este existența fizică a asistentului personal în viața persoanei cu handicap grav, ne-am adresat celui ce figura ca angajator: Serviciul Public de Asistență Socială (SPAS) din cadrul Primăriei Focșani. Numai că ce să vezi! Aici nimeni n-a dat vacant un astfel de post! Într-un final, Mihai Ciobotaru, directorul SPAS Focșani, a „deslușit misterul. Noi am trimis pe 1 octombrie o persoană la AJOFM Vrancea, să obțină repartiția pentru angajarea ca asistent personal, iar doamna de acolo, fiind nouă, am înțeles că a dat postul ca și vacant. Este o greșeală”.
Directorul SPAS Focșani a subliniat că la sediul instituției nu au fost înregistrate, anul acesta, solicitări ale persoanelor cu handicap grav din urbea noastră pentru a avea un asistent personal, în schimb, în evidențele SPAS există șapte foști asistenți personali cărora le-au murit persoanele pe care le îngrijeau și și-au oferit serviciile pentru a îngriji alte persoane. „Ei rămân în baza noastră de date și spun că doresc să lucreze ca asistenți personali pentru că vor să le meargă vechimea și celelalte asigurări sociale și de sănătate. Ne-au rugat ca, în situația în care există vreo persoană cu handicap care să aibă nevoie de serviciile lor, să-i contactăm. La nivelul municipiului nostru, de la începutul anului și până în prezent au fost încadrați 61 de asistenți personali. Totodată, aproximativ 30 de asistenți personali au fost reîncadrați pentru persoanele cărora le-au expirat certificatele de încadrare în grad de handicap. Acestea s-au prezentat la Comisie, au fost reîncadrate în grad, cu drept la asistent personal, așa că și noi am procedat la reîncadrarea asistenților pe care i-au avut. În ceea ce privește postul care figurează ca declarat vacant de instituția noastră pe lista comunicată de AJOFM Vrancea, revin și spun că este o greșeală. Orice persoană pe care o încadrăm ca asistent personal o trimitem către AJOFM pentru a-i emite repartiția de încadrare, și de aici probabil doamna de acolo a făcut încurcătura”, a punctat Mihai Ciobotaru, directorul SPLAS Focșani.
„Sunt cazuri în care asistenții personali nu pot fi înlocuiți de bani”
Importanța asistenților personali în viața oamenilor afectați de handicapuri grave nu poate fi contestată de nimeni, iar greșeala funcționărească ce a făcut ca pe lista locurilor de muncă să apară un post vacant pentru o persoană cu o astfel de calificare nu face decât să confirme faptul că „gura păcătosului adevăr grăiește”! Nu de puține ori, cotidianul nostru a semnalat existența unor situații de-a dreptul disperate a unor persoane țintuite la pat, care nu aveau asistent personal și nu găseau un astfel de om care să dorească să-i îngrijească, nici măcar cu bani! În ultimii ani, din organigramele primăriilor au dispărut – în cele mai multe cu desăvârșire – posturile pentru asistenți personali, aceștia fiind trimiși în șomaj pentru că în bugetele locale nu mai sunt bani pentru salariile lor și pentru contribuțiile sociale aferente datorate statului de către angajatori.
În aceste condiții, cei care s-au sacrificat efectiv au fost membrii din familiile persoanelor cu handicapuri grave, care nu și-au putut lăsa în plata Domnului rudele bolnave, alegând să le stea alături și să le poarte de grijă chiar cu riscul ca la bătrânețe să nu beneficieze de pensie, iar în caz de, Doamne ferește, vreo nevoie medicală, să nu aibă nici la doctor cum se căuta dacă nu-și plătesc singuri contribuțiile la sănătate.
Așa se face că la nivelul județului Vrancea nu mai sunt înregistrați decât 1201 asistenți personali, din care 354 numai în Focșnai, alte 2.327 de persoane cu handicapuri grave neavând altceva de făcut decât să aleagă să primească indemnizația cuvenită în locul asistentului personal. „Pe parcursul acestui an, instituția noastră a eliberat 773 de acorduri persoanelor cu handicap grav, din care 759 au solicitat să treacă de la asistent personal la indemnizație, iar 14 de la indemnizație la asistent personal. Cei care au solicitat să treacă la asistent personal sunt oameni care chiar nu se pot descurca altfel și au în familii persoane care doresc să se angajeze astfel încât să-i și îngrijească, dar să le meargă și vechimea. Din păcate, primăriile care angajează asistenți personali sunt tot mai rare, mulți nu nu angajează pentru că așa costurile sunt mai mici… „, a declarat Iulian Bulat, directorul Direcției pentru Protecția Persoanelor Adulte cu Handicap (DPPAH) Vrancea.
Care este cuantumul indemnizației de însoțitor
Potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în situația în care angajatorul (adică primăria) nu poate asigura angajarea asistentului personal, sau când persoana cu handicap optează pentru aceasta în locul asistentului personal, se acordă indemnizația lunară care este în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi. Este vorba de aproximativ 770 lei net, după ce leafa minimă pe economie s-a majorat, de la 1 iulie a.c., la 1050 lei. Acești bani sunt încasați de persoana cu handicap grav, în plus față de indemnizația de handicap aferentă (340 lei lunar), însă chiar și plătiți cu suma respectivă, puțini sunt oamenii (alții decât rude foarte apropiate) care se încumetă să „se lege la cap” îngrijind o persoană imobilizată la pat, țintuită într-un fotoliu rulant sau cu cine știe ce afecțiuni, care necesită prezența 24 de ore din 24, plus rezistență fizică și psihică… „Plata indemnizației se face pe perioada valabilității certificatului de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de protecție a copiilor sau de comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, după caz. Autoritățile administrației publice locale au obligația: de a angaja și salariza asistentul personal al persoanei cu handicap grav, în condițiile prezentei legi; de a asigura și garanta plata indemnizației lunare, în cazul în care persoana cu handicap grav sau reprezentantul ei legal a optat pentru aceasta”, prevede legislația în vigoare.
Asistenții personali profesioniști au rămas doar o noțiune în lege
Puțini sunt cei care mai știu, astăzi, că Legea 448/2006 prevedea înființarea instituției asistentului personal profesionist. Cu alte cuvinte, legea prevede să existe o rețea de astfel de asistenți personali, cam la fel cu cea a asistenților maternali, care să îngrijească la domiciliu persoane cu handicap și care să fie angajați și plătiți de DGASPC-uri. Acești asistenți personali ar fi trebuit să îngrijească adulți cu handicap grav sau accentuat care nu dispun de spațiu de locuit, nu realizează venituri ori realizează până la nivelul salariului mediu pe economie. Mai mult, dacă această rețea ar fi funcționat, asistenții maternali care îngrijesc copii cu handicap grav sau accentuat până la vârsta majoratului, ar fi putut opta să le devină acestora asistenți personali profesioniști. „Pentru fiecare adult cu handicap grav sau accentuat aflat în îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist se acordă sumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare de hrană, echipament, cazarmament, materiale igienico-sanitare, precum și sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit”, prevede actul normativ, sume ce se suportă din bugetul propriu al județului unde locuiește asistentul personal profesionist.
Iată ce drepturi ar fi avut asistenții personali profesioniști, dacă litera legii s-ar fi aplicat: salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii; un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică și condiții de muncă deosebite în care își desfășoară activitatea; un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și protecție cel puțin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat; un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și protecție o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA.
Tot printre drepturi se numără decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare și masă, în cazul în care deplasarea se face în interesul adultului cu handicap grav sau accentuat, în condițiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar și transport urban gratuit. Totodată, pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav sau accentuat un înlocuitor al asistentului personal profesionist ori găzduirea într-un centru de tip respiro.
Toate aceste prevederi se regăsesc în Legea nr. 448/2006 și sunt în vigoare la această dată. Totuși, ele nu se aplică! Sistemul asistenților personali profesioniști n-a funcționat niciodată altfel decât ca un vis frumos așternut pe hârtie. Iar asistenții personali atât de necesari persoanelor cu handicap grav, sunt, din motive de impotență bugetară a autorităților locale, pe cale de dispariție! Așa că până una, alta, oamenii singuri și afectați de dizabilități grave se pot chinui în continuare liniștiți, cu indemnizația pentru însoțitor într-o mână și cu legea care le dă drepturi, în cealaltă!
