Copiii victime ale tragicului accident produs la începutul acestei luni la Haret, cei rămași orfani, dar și cei ai adulților implicați în eveniment, care zac acum pe patul de spital, au mare nevoie de ajutor. Proveniți din familii extrem de sărace, ei vor trebui să-și ducă zilele și să-și oblojească rănile trupești și sufletești cum vor putea, proces ce va dura mult timp de acum înainte. Luni, cei aflați încă în Spitalul Județean „Sfântul Pantelimon” din Focșani au fost vizitați de o delegație a Asociației „Partida Romilor” Filiala Vrancea care, de altfel, împreună cu Primăria Mărășești, a ajutat familiile cu tot ce trebuie ca să-și îngroape morții… Dacă doriți să le alinați suferința acestor copii și părinților lor, dăruiți-le orice credeți de cuviință. Ei au mare nevoie de orice: de la haine și încălțăminte pentru copii cu vârste între trei și 17 ani, până la alimente și produse de igienă, fiindcă cei mici au păduchi chiar și după ce au stat în spital. Darurile pot fi duse fie direct la ei, în cartierul Modruzeni – Mărășești, fie la sediul redacției noastre.
Fie nu vor, fie nu pot să povestească despre pericolul de moarte prin care au trecut, scăpând ca prin urechile acului. La spital au mai rămas doar trei băieței, cu toții în același salon de la secția Pediatrie a Spitalului Județean: Andrei și David, în vârstă de șapte ani și încă un băiețel de vreo cinci anișori, singurul care mai știe să râdă, deși durerile nu l-au ocolit deloc. Rebeca, o fetiță de 9 ani, care a suferit și ea de pe urma accidentului produs acum o săptămână, a fost deja operată și a plecat acasă.
Dintre cei trei băieți, David este cel mai grav. Are piciorul drept tot în gips, până sus, la șold. Nu poate merge. Și din câte spune, a fost lovit zdravăn și la cap. Pe cap poartă o bonetă dată de cei din spital. O măsură ineficientă prin care s-a dorit, pesemne, să nu se răspândească păduchii. „Au păduchi, să știți!”, a spus asistenta sau infirmiera care se afla în salon în momentul vizitei reprezentanților Partidei Romilor, care s-au oferit să se ducă ei înșiși la farmacie să cumpere cele necesare stârpirii insectelor. „Degeaba îi dați, trebuie tunși zero! Altfel nu scapă de ei!”, a continuat femeia.
Dar păduchii sunt cea mai mică problemă pentru bieții copilași. Andrei, colegul de suferință al lui David e totuși mai norocos. Gata îmbrăcat, așezat într-un fotoliu rulant, aștepta, luni, să-i vină rudele să-l ducă acasă. „Mă dor tare genunchii, picioarele”, a spus sărăcuțul. Deși are șapte ani, zice că nu merge la școală. Nu știe de ce. Și nici asta nu e vina lui. David, în schimb, zice, neconvingător, c-ar fi fost înscris în clasa I. În urma accidentului, bietul copil a rămas orfan de tată, Cosmin Rînză, de 26 de ani, și fără surioara lui de doar șase anișori, Simina. Au murit amândoi în accident…
Pe la el vin bunicii paterni, dărâmați de decesul fiului și al nepoatei lor. Bieții oameni spun că parcă-ar fi fost blestemați. S-au chinuit din răsputeri să-și salveze din ghearele bolii băiatul mort în accident, pe vremea cât era copil. A avut ciroză de mic, făcuse varice esofagiene și cazul lui a fost relatat pe larg, la vremea respectivă, în cotidianul nostru. Apoi, în urmă cu un an sau doi, în timpul sărbătorilor de iarnă, le-a luat foc casa. Cu ajutorul cititorilor noștri, care n-au rămas indiferenți și le-au donat fiecare ce a putut, au trecut și peste asta. Iar acum sunt în pericol să rămână cu numeroasa lor familie pe drumuri după ce, din pricina datoriilor neplătite la bănci, au ajuns în situația de a rămâne fără casă… Și peste toate astea, decesul fiului și al nepoatei au venit ca o nenorocire care le-a dărâmat lumea și le-a pustiit sufletele…
Mama lui David nu știe că i-au murit soțul și fetița
Nora bieților oameni și mama lui David, Mihaela Constantin, rănită grav la bazin și la cap, este și ea pe un pat din spital, la Secția Chirurgie. Femeia nu știe nici în ziua de azi că a rămas văduvă și că i-a murit în accident și fetița de doar șase anișori, Simina. Femeia suferă dureri cumplite, are fractură de bazin „nu știu dacă mă operează. Doctorul a zis că încă nu, nu știu de ce… De abia pot să stau, mă doare tare”, a spus ea vizitatorilor de la Partida Romilor.
Mihaela tocmai fusese la psihologul spitalului, care a ajuns la concluzia că încă nu este posibil să i se comunice nenorocirea. Alături de ea stau socrii, care o încurajează continuu. „I-am spus că bărbatu-său e la muncă și fata este acasă. I-am zis că numai David e în spital și că este în curs de vindecare. Nu putem să-i spunem încă, ne este frică să nu mai pățescă altele. Este lovită rău și la cap, și la bazin, are dureri mari, și dacă află, cine știe ce se mai poate întâmpla. O să-i spună doctorii sau psihologul când o să considere ei”, a explicat Costel Rînză.
Distrus de moartea soției și de mila copiilor lui, rămași orfani de mamă
Într-un salon al Secției de ortopedie a Spitalului Județean zace, cu un picior în gips, și Marian Boțoagă, de 46 de ani. Rănile trupești par să fie nimic pe lângă suferința sufletească. El a condus căruța cu cei 12 oameni ce a fost spulberată pe șosea… Nu se poate împăca cu gândul că soția lui a murit… A aflat când s-a trezit el însuși în spital, după accident. „Nu este adevărat că veneam de la groapa de gunoi. Eu cu nevastă-mea ne-am dus la muncă, la cules, la Fitionești. Copiii au rămas la bordei la vaci, la un cumnat care acolo stă cu familia. El m-a rugat să îi aduc și pe ei la Mărășești când mă întorc seara. I-am luat, am fost 12 în căruță. Căruța avea tot ce îi trebuie, era asigurată. Când am ajuns la intersecție l-am dat jos pe fiu-meu să se asigure că nu vine vreo mașină. Și am trecut prima bandă, a doua, a treia și când am ajuns la a patra ne-a izbit. Caii trecuseră deja, n-au pățit nimic, dar pe noi ne-a luat în plin. Eu m-am trezit la spital. Aici am auzit că mi-a murit soția. Aici mi-au adus și copiii, să-i recunosc… Cosmina, de 7 ani, și pe Vlăduț, de 3 ani… I-am recunoscut. Apoi am întrebat de soție. Și atunci mi-a zis doctorul că din păcate a murit…”, a povestit, distrus, bărbatul.
Zice că mai are acasă trei copii minori, în vârstă de 12, 14 și 17 ani și că nici măcar nu au o casă a lor. Stau în chirie, într-o cameră a unei femei din Modruzeni, care a plecat în Spania. „De 22 de ani stăm în Mărășești, am cerut o bucată de pământ să fac și eu o casă a noastră, dar nu mi-a dat de la Primărie. Nu știu ce-o să ne facem, ce-o să facă copiii fără mama lor… Of, Doamne, nu vreu nimic, n-am nevoie de nimic… Dacă aș putea s-o aduc pe ea înapoi… Asta e tot ce vreau”, a spus Marian, copleșit de remușcări și vizibil dărâmat de suferință.
Apel la solidaritate!
Reamintim că îngrozitorul accident soldat cu patru victime s-a produs în seara zilei de 4 octombrie, pe E 85, pe raza localității Haret, la intersecția cu drumurile ce duc spre Panciu, respectiv spre Mărășești. Trei dintre victime au murit pe loc, iar ce-a de-a patra a decedat la spital, la scurt timp după ce a fost preluată de medici. Toate persoanele care au murit se aflau în căruța condusă de Marian Boțoagă, care a fost spulberată de un Audi A6.
În ajutorul familiilor care au suferit în urma cumplitului accident au sărit atât Primăria Mărășești, cât și Asociația „Partida Romilor” Filiala Vrancea. Acestea au asigurat atât toate cele necesare înmormântării celor decedați, cât și tot ce trebuie pentru pomeni. Totodată, cei din conducerea Asociației se interesează în continuare de starea celor aflați încă în spital. Luni, au fost în vizită la victime Constantin Toader, președintele Asociației Romilor pentru Integrare prin Dezvoltare Rurală Durabilă, Dumitru Stoica, președintele pe municipiu, și Valerică Ciobotaru, președintele pe județ ai Asociației Partida Romilor – Filiala Vrancea. Ei au lansat un apel către toți cei care doresc să contribuie cu ce pot la ajutorarea familiilor atât de greu încercate, să o facă. „Noi am făcut tot ce am putut pentru ca ei să treacă mai ușor peste momentele grele, împreună cu Primăria Mărășești. Dar au nevoie în continuare de ajutor, sunt oameni foarte, foarte săraci”, a spus Constantin Toader.
Așadar, dacă vreți și dacă puteți, ajutați măcar copiii victime ale carnagiului petrecut la începutul acestei luni. Unii au rămas fără tată, alții fără mamă… Fără să aibă altă vină decât aceea de a se afla, alături de părinții lor, noaptea, în căruță, pe E 85.
