Podcast de Vrancea 2.0
„Cum a fost?”, mă întreabă domnul Petrică Butuc. „Din păcate, prea bine”, îi răspund, alături de un emoticon care pare că se topește. „După întâlniri cu asemenea oameni, rari de tot, mă apucă o tristețe cruntă; pentru că sunt prea rari și pleacă”, îi mai spun.
Adriana Taban este o nepoată a domnului Butuc. Se mândrește cu ea, pentru că e „deșteaptă, frumoasă și a stat, vă dați seama?!, 10 ani în China”. Așadar, o prezență numai bună la Podcast de Vrancea, unde viața fiecărui invitat rulează în fața ochilor mei ca un film de artă, la care mă uit fascinată și pe care îmi doresc să-l urmărească atent, cu dorința de a înțelege, de a învăța, de a-și deschide mintea, și alți oameni.
Adriana a copilărit în zona Pieței, a mers la Școala 2, apoi la Liceul Unirea. Părinții ei sunt Vasile Taban, care a lucrat la Primăria Focșani ca șef de birou, și Mariana Taban, care a fost director adjunct la Camera de Conturi Vrancea. Are o soră medic. Familia, orașul, profesorii, prietenii de aici sunt parte din povestea ei, ca din povestea oricăruia dintre noi. Pentru Adriana însă, care a plecat la Facultatea de Arhitectură din București, drumul avea să fie unul excepțional.
Avea s-o ducă în China (unde a lucrat timp de 10 ani pentru firme de design, în Beijing și Shanghai), în vacanțe prin Kârgâzstan, Uzbekistan, prin Thailanda, Cambodgia, Laos, Vietnam, Singapore, prin Iran, Kurdistanul Irakian (excursie cu un prieten, cu motocicleta); a luat trenul TransSiberian (ocazie cu care, alături de câțiva prieteni, a închiriat o mașină pentru a ajunge la granița dintre Rusia, China și Coreea de Nord); a fost în Mexic și Peru.
Are părul portocaliu, l-a avut și verde, ceea ce i-a făcut pe unii dintre chinezi să o întrebe dacă toți românii au părul verde. Are piercinguri, călătorește singură, iar în studenție a făcut autostopul prin Europa.
După o perioadă acasă, va pleca în Germania, unde va lucra pentru o firmă cu proiecte în alte state. Munca Adrianei înseamnă design-ul zonelor urbane, dar și pentru clădiri și interioare. Este inspirată de călătoriile sale și a descoperit o pasiune pentru „stilul vernacular”, adică specific locului, construcții cu design și materiale tradiționale, integrate în mediu și comunitate.
Am vorbit, desigur, cu Adriana Taban, foarte mult, despre China: cum a ajuns să lucreze acolo, cu ce idei a plecat și ce se întâmplă cu adevărat acolo, cum e cu roboții, cu recunoașterea facială și cu creditele sociale, ce știu chinezii despre România; am vorbit despre pandemie și despre felurile de mâncare exotice.
Am vorbit despre viitorul arhitecturii și despre nevoia de arhitecți-gameri în metavers-spațiul virtual.
Adriana m-a fascinat, nu doar prin experiențele din China și din toate celelalte locuri unde a ajuns, ci prin tot ceea ce este și transmite lumii. Întâlnirea cu oameni diferiți, în spații diferite, în culturi diverse te transformă; te ridică; te face mai înțelept, mai bun; te îmbogățește spiritual; te ajută și te înalță; te deschide.
Mulțumesc, Adriana, pentru conversație! Drum bun și oameni buni, oriunde vei merge!
Vă invit, așadar, pe canalul nostru de YouTube – Monitorul de Vrancea, pentru a urmări acest dialog excepțional.
