Specialiştii Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe au reuşit să dateze o serie de vestigii descoperite în urma săpăturilor efectuate în ultimii ani în zona Arenei Sepsi din municipiu, printre acestea numărându-se scheletele mai multor cai. Potrivit acestora, majoritatea vestigiilor aparţin sfârşitului epocii bronzului, perioada 1200 – 800 î. Hr.
„În intervalul 2019 – 2020, la marginea nordică a oraşului Sfântu Gheorghe din judeţul Covasna, au fost întreprinse săpături de salvare de mare amploare în situl de la Arcuş-Hosszu, unde s-au descoperit scheletele a opt cai, în contextul unor depuneri rituale.
Caii au fost prevăzuţi cu harnaşament specific secolelor XIX-XVI î. Hr. Majoritatea vestigiilor descoperite (în proporţie de peste 90%) aparţin perioadei de sfârşit a epocii bronzului, aşa-numitei culturi Gava, care poate fi datată între c. 1200 şi 800 î. Hr”, se arată într-un material postat, joi, pe pagina de Facebook a muzeului.
Arheologul Puskas Jozsef a menţionat că printre cele mai senzaţionale descoperiri s-au numărat şi câteva piese de harnaşament – psalii de zăbale. „La începutul campaniei din 2019 încă nu eram conştienţi de vestigiile ce urmau să fie scoase la lumina zilei. Cum e cazul oricărei săpături de mare amploare, am început cu decopertarea segmentului care trebuia descărcat de sarcina arheologică.
Într-o primă fază, după decopertarea cu excavatorul s-au observat câteva fragmente de oase mai mari. La dezvelirea complexului s-a constatat că este vorba de o înmormântare dublă de cabaline. Scheletele de cai depuse într-un mormânt nu erau întâlnite până la momentul respectiv în zona vestică a Carpaţilor şi până în Câmpia Panonică, nici măcar pe teritoriile la est de Carpaţi. Era o descoperire senzaţională!
Şi atunci a urmat surpriza! La gura cailor s-au descoperit psalii confecţionate din corn de cerb. Astfel de piese sunt cunoscute şi pe teritoriul ţării noastre, dar contextul de la Sfântu Gheorghe era unic: piesa a fost găsită în poziţia funcţională. Acest aspect sugerează că aceşti cai erau depuşi cu piesele de harnaşament pe ei, probabil având şi alte piese de decor confecţionate din materiale perisabile, acestea pierzându-se pentru totdeauna”, a explicat arheologul Puskas Jozsef.
În urma campaniei din 2020 au mai fost dezvelite încă trei morminte de cai, fiecare având şi câte două sau patru psalii. „Una dintre acestea avea o formă neobişnuită pentru această parte a Europei. Şi anume o piesă discoidală, prevăzută cu un vârf. Acest tip de obiect este cel mai des întâlnit în zona Uralilor, în cadrul culturii Alakul. Ce ne povestesc aceste descoperiri ieşite din comun?
În primul rând, răspândirea complexelor de acest fel ne arată că nu este vorba despre un fenomen izolat. Între c. 2100/2000 şi 1400/1300 î. Hr. din Kazahstan până la Carpaţi şi Pelopones regăsim astfel de morminte. Oasele de animale ne furnizează date despre perioada de timp în care aceste înmormântări au fost făcute. Astfel pe baza datărilor radiocarbon se poate afirma faptul că depunerile de cabaline s-au practicat o perioadă destul de largă de timp, între c. 1750 şi 1500 î.Hr.
Analogii pentru astfel de complexe găsim mai ales în cadrul stepelor eurasiatice, adică în ecoregiunea vastă de stepă a Eurasiei, cu ierburi mici de la est de Munţii Urali (Câmpia Siberiei de Vest) şi la vest de aceştia (Câmpia Europei de Est), în mormintele princiare, unde pe lângă cai s-au descoperit şi fragmentele unor care, probabil de luptă.
Acest fapt sugerează că întreţinerea, dresarea şi folosirea animalelor era privilegiul elitelor, adică a unor persoane care aveau resursele necesare pentru astfel de activităţi prestigioase”, a spus Puskas Jozsef. Potrivit acestuia, chiar dacă la Sfântu Gheorghe nu s-au găsit fragmente de care, se poate considera că aceşti cai erau proprietatea unor persoane înstărite.
„Dar erau ei localnici sau veneau de pe meleaguri mai îndepărtate? Deocamdată nu avem informaţii concludente pentru a răspunde la această întrebare. Totuşi, elementele străine mediului local ne îndeamnă să facem presupunerea conform căreia ar putea fi vorba despre un grup mic de oameni, venit probabil din zona nordului Mării Negre, care au înmormântat caii pe malul râului Olt.
Dacă au murit şi ei acolo este greu de precizat. Acele morminte umane descoperite în preajma mormintelor de cai par să fie de dată mai recentă, dar elementele ce ţin de obiectele funerare au caracteristici şi din mediul răsăritean. Decesul acestor fiinţe poate să fie rezultatul unor conflicte cu comunităţile locale, deocamdată victorioase. Acestea însă nu o să mai facă faţă valului de migraţii care o să vină dinspre est peste unul-două secole”, a menţionat acesta.
Specialiştii susţin că suprafaţa săpată, de aproape 10 hectare, a furnizat un material arheologic foarte bogat, de proporţii incomparabile până la momentul de faţă pe plan local, dar aproape tot atât de semnificative şi pe plan naţional şi chiar internaţional.
Materialul descoperit se află acum în patrimoniul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, iar în luna august oasele au fost cercetate de o echipă mixtă din care au făcut parte şi studenţi din Germania, coordonaţi de Martin Riesenberg, cercetător la Freie Universitat din Berlin. Săpăturile au fost finanţate de Fundaţia Sapientia, proprietara terenului, iar executantul a fost firma Total Business Land.
