Un consorţiu pentru învăţământul dual şi postliceal va fi înfiinţat la Focşani, în urma unui acord între Consiliul Judeţean, Universitatea de la Bucureşti, Universitatea de la Iaşi şi trei companii mari, a afirmat joi Feliciu Paraschiv, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România (ANCMMR). „Ne-am adunat trei companii mari, Consiliul Judeţean, Universitatea de la Bucureşti, Universitatea de la Iaşi şi o să facem un consorţiu la Focşani pentru învăţământul dual şi postliceal. A trecut proiectul, am înţeles că sunt banii, o investiţie undeva la 22 de milioane de euro – şi aşteptăm cât mai repede să-i dăm drumul ca să putem să culegem şi roadele. Întrebarea noastră pe care am pus-o la minister de fiecare dată este: cum facem ca oamenii ăştia, cărora noi le plătim nişte burse, să rămână cumva la noi”, a menţionat Feliciu Paraschiv, la o dezbatere pe tema educaţiei şi formării profesionale, organizată de Coaliţia pentru Libertatea Comerţului şi a Comunicării – CLCC.
El a subliniat că este nevoie de o reglementare legislativă, astfel încât să existe o garanţie că acei elevi care beneficiază de bursă şi cursuri plătite să rămână la companiile care îi pregăteşte. „Nu am nicio garanţie că eu plătesc unui elev bursă sau cămin, tot ce trebuie, îl ţin doi ani sau trei ani, depinde de tipul de studii – şi el vine să lucreze la mine. Ok, nu vine să lucreze la mine, pot să înţeleg, dar nu pot să înţeleg când pleacă în străinătate. Doamna ministrul nu a ştiut să ne dea o soluţie. Am zis că trebuie modificat ceva legislativ. Trebuie să existe o obligaţie cumva ca elevul respectiv, dacă a beneficiat de nişte bani din partea unei companii, să aibă nişte obligaţii către compania respectivă, măcar să obţină o negaţie. Poate la momentul respectiv compania nu are nevoie de el, nu are posturi disponibile, să-i dau negaţie, să spună: „Momentan nu avem posturi disponibile. Poţi să te duci unde vrei să te angajezi în România”. Grav e când pleacă şi se duce şi se angajează în Anglia sau în Franţa sau în Germania. Grav este că noi, cu banii noştri, şcolarizăm nişte angajaţi ai unor ţări mai dezvoltate”, a mai spus Feliciu Paraschiv.
La rândul său, Adriana Iftime, Director General, Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii (FPSC), a subliniat că învăţământul dual este o soluţie, însă „pentru zona de construcţii, din păcate nu dă rezultate”. „Sunt bucuroasă să aud că există rezultate în alte domenii. Deseori este dată exemplu zona de industria auto, unde învăţământul dual a funcţionat şi funcţionează foarte bine, dar în sectorul construcţii din păcate nu prea funcţionează deoarece în construcţii există foarte multe firme. După ce absolventul a terminat cursul de pregătire, el are foarte multe opţiuni. (…) Dacă în industria auto avem în ţară două fabrici, în zona construcţiilor avem 80.000 de firme, deci există o libertate foarte mare, o plajă foarte mare de mişcare a absolvenţilor, plus plecarea din ţară. Evident asta rămâne în continuare o problemă”, a menţionat Adriana Iftime.
Totodată, ea a subliniat că nu există obligativitatea de a încheia un contract cu firma care l-a ajutat pe cursant să atingă acel nivel de pregătire profesională – şi îl lasă pe el să opteze pentru oricare altă firmă din judeţul lui sau din alt judeţ şi mai ales din afara ţării. „O firmă mare din federaţia noastră a reuşit cu mare greutate să strângă 25 de de cursanţi. Au terminat cursul 12, iar firma a rămas cu doi. Cam ăsta a fost filmul acestei pregătiri. Noi mai avem încă o altă problemă: sectorul de construcţii nu este un sector foarte atractiv, pentru că noi avem foarte multe meserii. Avem circa 70 de meserii în construcţii, dar sunt meserii grele. Anul acesta, anul trecut, în construcţii s-a lucrat la 40 de grade Celsius şi chiar la peste 40 de grade Celsius. Iernile au devenit mai blânde, dar nu chiar peste tot, pentru că la Miercurea Ciuc tot trebuie să se lucreze la temperaturi sub 10 de grade Celsius şi, atunci, din start meseria pare un pic mai murdară, cu mai multe constrângeri”, a adăugat directorul general al FPSC.
Potrivit acesteia, trebuie reglementată totuşi „această rămânere în cadrul firmei, care a cheltuit bani şi energie, şi-a pus nişte speranţe”. „Meseria de constructor este o meserie grea. În continuare pot să spun că meseria de constructor este frumoasă. Ori a vedea frumuseţea meseriei este o chestiune de educaţie încă din familie şi din primii ani de şcoală. Trebuie insistat mai mult pe partea aceasta educaţională şi a arăta ce înseamnă meseria de constructor. S-a tehnologizat foarte mult şi în zona construcţiilor. Şantierul de astăzi nu mai este şantierul de acum 10 ani. Lucrăm foarte mult la ideea de digitalizare – şi asta ar trebui să fie foarte atractiv, mai ales pentru partea universitară, partea de viitor inginer. Trebuie să lucrăm ceva mai mult aici pentru a atrage tinerii deoarece foarte mulţi absolvenţi ai facultăţii de construcţii în loc să meargă la şantier s-au dus directori de marketing şi au vândut materiale de construcţii ori asta nu este normal”, a mai spus Adriana Iftime.
Înainte de ’90 elevii școlilor profesionale sau cei care urmau cursuri de ucenicie și primeau și bursă semnat, ei si/sau părinții acestora un contract cu întreprinderea finanțatoare conform căruia se obliga sa lucreze în cadrul acesteia o perioada de X ani. În cazul în care nu se conforma plătea contravaloarea studiilor și rambursa bursă.
Felicitari!