Rechinii de mari dimensiuni care se vânează între ei ar putea fi mai numeroşi decât se credea în trecut, potrivit unui studiu realizat de curând în Regatul Unit, informează DPA. Cercetătorii au declarat că deţin prima dovadă documentată a unei femele de porbeagle, rechini mari care se găsesc în apele din jurul coastelor comitatului Cornwall şi ale altor regiuni ale litoralului britanic, care a fost mâncată de un rechin ce era probabil mai mare decât ea.
Oamenii de ştiinţă au spus că această descoperire, prezentată într-un studiu publicat în revista Frontiers In Marine Science, sugerează faptul că prădătorii care se vânează între ei ar putea fi mult mai răspândiţi decât se credea până în prezent. Rechinii porbeagle sunt incluşi în categoria animalelor „vulnerabile” de pe Lista Roşie întocmită de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN). Însă populaţia lor din Atlanticul de Nord este clasificată ca fiind „în pericol critic” din cauza pescuitului excesiv, iar acesta vieţuitoare aproape că au dispărut complet din apele Mării Mediterane. Autoarea noului studiu, Brooke Anderson, absolventă a Universităţii de Stat din Arizona, a declarat: „Ar putea exista un impact major asupra populaţiei de rechin porbeagle, care suferă deja din cauza pescuitului excesiv de-a lungul istoriei”.
Acea femelă de porbeagle, cu o lungime de doi metri, era însărcinată atunci când a fost marcată pentru prima dată cu un dispozitiv de monitorizare în urmă cu patru ani de Brooke Anderson şi de colegii ei în apele de lângă Cape Code, o peninsulă din statul american Massachusetts. Un dispozitiv denumit PSAT, un acronim în limba engleză pentru „etichetă temporară pentru arhivare prin satelit”, i-a fost montat pe una dintre înotătoare. Acea etichetă transmite localizarea rechinului atunci când înotătoarea acestuia se ridică deasupra apei. Când rechinul se află sub apă, dispozitivul măsoară în mod continuu adâncimea şi temperatura şi stochează aceste date până când eticheta se desprinde de corpul animalului marcat.
Oamenii de ştiinţă sperau că acel exemplar de porbeagle îi va ajuta să identifice locul în care mamele de rechini îşi cresc nou-născuţii. Însă, la doar 22 de săptămâni după ce femela a fost marcată, dispozitivul ei PSAT a început să transmită date din apropiere de Insulele Bermude. Acest lucru înseamnă că eticheta PSAT s-a desprins de trupul femelei şi că pluteşte în prezent la suprafaţa apei, au explicat oamenii de ştiinţă.
Analizând datele, cercetătorii au constatat că femela a înotat timp de cinci luni la o adâncime cuprinsă între 100 şi 200 de metri pe timpul nopţii şi la o adâncime cuprinsă între 600 şi 800 de metri în timpul zilei, unde temperaturile variau între 6,4 grade Celsius şi 23,5 grade Celsius.
Apoi, datele PSAT s-au schimbat brusc, indicând o temperatură constantă de 22 de grade Celsius, la o adâncime cuprinsă între 150 şi 600 de metri, au declarat cercetătorii. Oamenii de ştiinţă cred că un rechin alb – cel mai mare prădător cunoscut din lume – ar fi putut ucide femela însărcinată din specia porbeagle. Rechinii albi au 300 de dinţi, de care se folosesc pentru a-şi rupe prada în mai multe bucăţi, pe care le înghit apoi întregi.
