Oficialii Guvernului se joacă cu nervii micilor întreprinzători și amână pentru ultimele zile din luna martie modificarea legislației referitoare la impozitarea locuințelor unde își desfășoară activitatea PFA-uri sau firme. În urmă cu zece zile, ministrul Finanțelor Publice anunța că modificările normelor de aplicare a noului Cod Fiscal au fost aprobate în ședință de guvern și vor fi publice cel târziu în data de 15 martie în Monitorul Oficial. Nici până vineri, 19 martie, aceste modificări nu erau publicate, cu toate că termenul limită pentru depunerea declarațiilor la primării este 31 martie. Modificările așteptate de micii întreprinzători vizau depunerea declarațiilor la Serviciul de Taxe și Impozite din cadrul Primăriei de către persoanele fizice care au în proprietate clădiri cu destinație mixtă sau nerezidențială. Adică acele cazuri în care proprietarul unei clădiri ori al unui apartament, de exemplu, a încheiat un contract de comodat pentru sediul social al unei firme sau PFA. Sunt situații în care PFA-ul nici nu avea cum să desfășoare activitate în apartament, precum situația în care desfășura activitate de taximetrie sau activitatea de construcții.
În Codul Fiscal nu erau clarificate aceste situații, iar focșănenii care întrebau la Serviciul de Taxe și Impozite locale de la primărie li se spunea că trebuie să realizeze raportul de evaluare a locuinței, adică să plătească sute de lei, pentru a stabili valoarea impozabilă, respectiv suma care trebuia plătită la bugetul local. Mai exista și posibilitatea depunerii unei declarații pe proprie răspundere pentru situațiile în care micul întreprinzător nu derula activitate în locuința proprie și nu deducea cheltuielile cu utilitățile. Însă modificarea așteptată se referea la cei care au o mică activitate în apartament, de exemplu în domeniul calculatoarelor, care acum ar fi trebuit să plătească o evaluare care să ateste că folosesc acea suprafață și că locuința are o anumită valoare.
Potrivit unui comunicat de presă emis de Guvern, „în cazul persoanelor care au în proprietate clădiri cu destinație mixtă pentru care suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial nu pot fi evidențiate distinct, dacă proprietarul depune declarația privind destinația mixtă a clădirii, însoțită de o declarație pe propria răspundere prin care se atestă faptul că «nici una din cheltuielile cu utilitățile nu este înregistrată în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică» se va datora impozitul pe proprietăți utilizate în scop rezidențial. Prin cheltuieli cu utilitățile se înțelege cheltuieli comune aferente imobilului, energia electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare”.
Sunt considerate clădiri rezidențiale acele clădiri care au destinația de locuință, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisfac cerințele de locuit ale unei persoane sau familii. Practic, noua modificare clarifică situația în care acolo unde nu sunt delimitări distincte ale suprafețelor, impozitul să fie rezidențial dacă nu se deduc utilități (cheltuieli comune aferente imobilului, energie, gaze, apă, canalizare, termoficare).
