Școlile din Vrancea formează mulți tineri deosebiți, talentați și dornici de afirmare. Un astfel de model este și Elenoire Ingrid Chirilă, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Unirea” din Focșani. Elenoire excelează la Limba și literatura română, la limbile străine, dar îi place foarte mult și muzica. Are cunoștințe solide în domeniul limbilor engleză, germană și franceză. A atins pentru prima oară clapele unui pian la vârsta de 4 ani și, de atunci, s-a îndrăgostit iremediabil de muzica clasică, în prezent fiind elevă la Școala Populară de Artă.
Mărturisește că un loc special în inima sa îl ocupă compozitorii Piotr Ilyich Tchaikovski și Franz Liszt. În anul 2022, a scris „Al doisprezecelea ceas”, un roman alegorico-fantastic, despre care autoarea spunea că este pentru ea „un vis devenit realitate, deoarece îmi doream chiar din copilărie să ajung să scriu o carte”. Romanul a primit premiul special pentru debut la Festivalul Internațional de Creație „Vrancea literară”.
În 2023, Elenoire a publicat la Editura Salonul literar cel de-al doilea volum intitulat „Idem”, despre care scriitorul Ioan Culiță Ușurelu spunea că „este un volum dens, în care sensibilitatea autoarei iese în evidență pentru că a lucrat ca un orfevru pe fiecare cuvânt și fiecare propoziție”. Elenoire Ingrid Chirilă a primit, în toamna aceasta, din partea Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor, în cadrul evenimentului „Toamna bacoviană” a scriitorilor, premiul „Petru Scutelnicu” pentru debut.
Am întrebat-o ce sentimente încearcă atunci când scrie sau cântă la pian, iar Elenoire, zâmbind, mi-a dat următorul răspuns: „Emoția pe care o experimentez atunci când scriu nu poate fi exprimată, într-un mod coerent, în cuvinte. Pot răspunde cât se poate de simplu și pot spune că atunci când scriu sunt Eu. Nu există un moment mai candid și mai liniștitor ca atunci când, din firele imaginației mele, încep a croșeta un întreg univers, o nouă lume pe care să o explorez, să o modelez după propriile mele gusturi și pe care să o ascund într-un colț al inimii mele unde să rămână pe vecie.
După o zi lungă și grea, nu am nevoie decât de o foaie și un stilou pentru ca magia să ia naștere și toate grijile să dispară. Senzația este asemănătoare și atunci când cânt la pian. Cele două activități se îmbină foarte bine, iar emoția ce o transpun prin scris o transmit și prin muzică. Cu fiecare notă atinsă, fără ca măcar să-mi dau seama, reușesc să zbor cu propriile aripi transparente deasupra portativelor pe care le străbat cu entuziasm și curiozitate”.
Prof. Nina Elena Plopeanu
