Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc joi pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Apostolul românilor.
Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei, a devenit sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, fiind consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează, prin Legea nr. 147 din 23 iulie 2012, iar apoi promulgată prin decret prezidenţial.
De asemenea, Sfântul Apostol Andrei a fost ales drept ocrotitorul Catedralei Naţionale – Catedrala Mântuirii Neamului.
Cu acest prilej, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, va oficia joi, 30 noiembrie, Sfânta Liturghie şi va rosti un cuvânt de învăţătură la Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală.
Sfântul Apostul Andrei, cel Întâi chemat, s-a născut în cetatea Betsaida, aflată lângă Marea Galileii. În acea cetate, al cărui nume înseamnă „casa vânătorilor”, s-au născut trei apostoli, pescari de meserie: Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Apostol Andrei, care erau fraţi, şi Sfântul Apostol Filip.
„Deci dintr-o patrie neslăvită ca aceasta (Betsaida n.r.) au răsărit apostolii amândoi, având un tată sărac, anume Iona, care, fiind sărac, a învăţat pe fiii săi meşteşugul său. Căci Iona era pescar şi prindea peşti în Marea Galileii şi prin alte iezere ce se aflau prin Galileea. Apoi, Apostolul Petru a învăţat meşteşugul tatălui său şi după aceasta şi-a luat de femeie pe fiica lui Aristobul, fratele Apostolului Varnava. Iar dumnezeiescul Andrei, lepădând toată tulburarea lumească, şi-a ales să petreacă întru feciorie, nevoind să se însoare” („Vieţile Sfinţilor”).
Sfântul Andrei a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi de la acesta a aflat de întruparea Mântuitorului Hristos. Căci Sfântul Proroc şi Înaintemergător Ioan L-a arătat pe Iisus, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29).
Atunci Sfântul Andrei, împreună cu un alt ucenic, s-a dus după Hristos: „Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru”. (Ioan 1; 38-40)
Sfântul Andrei este cel care pentru prima dată L-a făcut cunoscut pe Hristos, spunând fratelui său Simon (Petru), că L-a aflat pe Mesia: „Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus.” (Ioan 1, 41, 41)
Fiind Sfântul Ioan Botezătorul închis în temniţă, Hristos a plecat din Nazaret şi S-a dus la lacul Ghenizaretului, unde i-a aflat pe Andrei şi pe Petru aruncând mreaja în mare. „Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”. (Matei 4; 19-20)
Iar ei, aşa cum spune Sfântul Evanghelist Matei, îndată au urmat lui Iisus; adică nu au aşteptat, nici nu au întârziat, nici nu au spus: „Să cârpim mrejele noastre şi apoi vom veni după Tine” („Vieţile Sfinţilor”). Ci îndată, lăsându-şi mrejele, corabia, casa, neamul, prietenii, rudele şi cunoscuţii, au urmat lui Hristos. Şi încă aveau proaspătă mărturia Botezătorului, care le spusese despre Hristos şi ţineau minte şi minunile pe care le-au văzut, făcându-se de El.
Apostolul Andrei lăsând toate, cu tot sufletul a urmat lui Hristos, mai înaintea celorlalţi apostoli, pentru care s-a şi numit „întâi chemat”.
Când Iisus a intrat în Ierusalim, Apostolul Andrei a cunoscut şi a fost martor la toate patimile Mântuitorului şi s-a bucurat de Învierea Sa împreună cu Maica Domnului şi cu ceilalţi apostoli, cu femeile mironosiţe.
Misiunea de creştinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol a început după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, atunci Sfinţii Apostoli au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduirea Evangheliei, adică pentru a vorbi despre „Vestea cea Bună” a mântuirii în Iisus Hristos.
Potrivit Tradiţiei Bisericii, acestui întâi chemat i-a căzut sortul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea
El a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus mai pe urmă „Crucea Sfântului Andrei”.
În noiembrie 2018, mâna Sfântului Apostol Andrei a fost adusă în România, cu prilejul sfințirii Catedralei Naționale. Racla în care se află Mâna Ocrotitorului României a fost adusă de o delegație a Bisericii Ortodoxe Elene, condusă de Mitropolitul Hrisostom de Patra.
Tradiţii, obiceiuri, superstiţii legate de sărbătoarea de Sfântul Andrei
Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, în amintirea prezenţei pe teritoriul geto-dacilor, al căror simbol era lupul.
Se spune că în noaptea de Sfântul Andrei, lupii încep să vorbească cu grai de om, iar bariera dintre viață și moarte slăbește, astfel că strigoii și moroii încep să umble pe pământ, în locurile pe care le vizitau când erau în viață.
Superstiţiile din bătrâni susţin că, pentru a te proteja împotriva lupilor şi să nu-i aduci în apropierea casei şi gospodăriei, e bine să nu îţi piepteni părul, să nu torci, să nu faci curat în casă şi grajd şi să nu dai gunoiul afară.
Din bătrâni se mai spune că în noaptea Sfântului Andrei, „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morţi, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo. În această noapte, aceste spirite devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire. Bătrânii foloseau usturoiul pentru apărarea gospodăriei – uşile şi ferestrele casei, grajdurile, coteţele erau unse cu usturoi zdrobit, sau se atârnau cununi împletite de usturoi pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele. Tot pentru a împiedica pătrunderea spritelor rele în case, oamenii întorceau toate vasele și cănile cu gura în jos, pentru a nu exista „nicio gură de intrare” în locuințele lor.
Agheasma și busuiocul erau și ele folosite în alungarea duhurilor rele, fiind utilizate, alături de usturoi, inclusiv la prepararea mâncărurilor, dar și în hrana pentru animale.
O superstiție legată de ziua de Sfântul Andrei este că fetele necăsătorite care își pun un fir de busuioc sub pernă își vor visa ursitul.
La miezul nopții, exista obiceiul ca fetele tinere să întoarcă un ulcior cu gura în jos, apoi puneau cărbuni încinși pe fundul vasului de lut și rosteau câteva cuvinte pentru a cuceri bărbatul iubit. Se spune că în noaptea de Sfântul Andrei, incantațiile și rugăciunile sunt mai puternice.
Potrivit vechilor tradiții, în noaptea Sfântului Andrei se poate prevedea cât de rodnice vor fi livezile şi ogoarele. Oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.
Bunicii obișnuiau să pună de Sfântul Andrei grâu la încolțit într-un vas, cu puțină apă sau pământ.
Se spune că înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou arată cum va fi anul viitor pentru persoana respectivă. Un grâu sănătos și înalt semnifică un an prosper și un viitor îmbelșugat, cu sănătate și succes.
Aproximativ 960.000 de persoane care poartă numele de Andrei sau Andreea, şi derivate din acestea, îşi serbează ziua, joi, de Sfântul Apostol Andrei.
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, sunt 528.010 bărbaţi cu numele de Andrei sau derivate ale numelui şi 431.933 de femei cu numele de Andreea sau derivate.
Poartă numele de Andrei 497.083 de bărbaţi, precum şi de Andi – 3.163, Andreeas – 870, Andreiaşi/Andreiasi – 1, Andrieu – 306, Andrew – 690, Andrey – 309, Andriaş/Andrias – 41, Andrieş/Andrieş – 160, Andru – 8, Andruşa/Andrusa – 2, Andrusca/Andruşca/Andruşcă – 22, Andruţa/Andruţă – 11.046, Andras/Andras/Andras – 834, Andrea/Andrea – 10.266, Andreas/Andreas/Andreas – 146, Andu – 3.061, Endre – 1 şi Ondras – 1.
Numele de Andreea este întâlnit la 344.300 de femei şi se mai poartă numele de Andra – 31.854, Andrada – 21.435, Andreia – 7.902, Andriana – 973, Andruşa/Andrusa – 7, Andrusca/Andruşca – 6, Andruţa – 364, Andrea – 24.650, Deea – 409 şi Deia – 33.
