Parcul Bălcescu e o nebunie; chiar de la intrare, cu fântânile arteziene colorate, cu zidurile atât de frumos pictate de liceenii de la Arte, cu gazonul verde proaspăt, copacii înalți, florile colorate, plantele de tot felul; dar vineri și sâmbătă a fost ceva extraordinar: roboți, drone, telescop și lunetă, AI, VR, experimente, desene, baloane de săpun și figurine din baloane, profesorul Trăsnit, scanare cu laser, aeromodele, radio amatori, muzică electronică. O nebunie!
Organizatorii – revista Știință&Tehnică și Asociația Science&Technology, sub egida Academiei Române, susținuți de Primăria Focșani, prin Ansamblul folcloric ”Țara Vrancei” – le-au adus copiilor știința distractivă, educația prin joacă, experimentele, iar copiii au răspuns cu o bucurie și un entuziasm pe care bine ar fi dacă ar avea ocazia să le manifeste și la școală.
Copiii s-au așezat pe iarbă și i-au ascultat fascinați pe singurul cosmonaut român – Dumitru Dorin Prunariu, pe cel mai cunoscut scriitor de popularizare a științei – Alexandru Mironov și pe fizicianul Claudiu Tănăselia vorbindu-le despre spațiu, astronauți, Proiectul Artemis, Odiseea Spațială 2023 și Liftul spațial, baze lunare și călătorii spre Marte, roboți de companie și Stația Spațială Internațională.
Sâmbătă seara, Parcul Bălcescu era și cadrul perfect pentru fotografii de nuntă, mai multe mirese, însoțite de domnișoare de onoare în rochii lungi și vaporoase, pozând în timp ce copiii alergau, se jucau, participau la experimente, întrebau ce pot face roboții. Cel mai apreciat a fost câinele-robot, care alerga și dansa alături de copii, se lăsa mângâiat de ei și se ridica în două „lăbuțe”.
Pentru mine au fost două seri fascinante, iar bucuria întâlnirii cu Alexandru Mironov, pe care îl admir de când eram copil, cu Claudiu Tănăselia, la al cărui „buletin cosmic” sunt abonată și care a lansat de curând volumul „Cu Ilie prin galaxie, carte de astronomie”, cu cosmonautul Dumitru Prunariu, bucuria așadar a fost dublată de entuziasmul copiilor, de inteligența de care au dat dovadă în întrebările pe care le-au adresat invitaților.
Astfel de momente nasc în mine speranța, timidă, e adevărat, că poporul ăsta al nostru mai are resurse de bine.
