Doctorul Nicolae Livezeanu, care și-a trăit ultimii 13 ani din viață în Locuința protejată „Micul Rosmalen” din satul Oreavu, comuna Gugești, a Filialei de Cruce Roșie Vrancea, a murit. El va fi îngropat sâmbătă, în micul cimitir al satului, iar instituția vrânceană de caritate se va ocupa de toate lucrurile necesare așa încât sufletul medicului Livezeanu să se poată odihni în pace.
Împlinise 95 de ani, iar singura sa familie a fost instituția de caritate vrânceană ai cărei voluntari și personal l-au îndrăgit, l-au îngrijit, l-au respectat și apreciat pentru caracterul său minunat, pentru inteligența, căldura sufletească și prietenia de care a dat dovadă pe tot parcursul timpului… Moartea doctorului Livezeanu a întristat toată suflarea Crucii Roșii, a întristat vârstnicii și personalul din „Micul Rosmalen” și, cu siguranță, toți foștii colegi doctori și foarte mulți vrânceni ai căror copii au fost tratați, de-a lungul timpului, de el. Pentru că Nicolae Livezeanu a fost doctor pediatru, un adevărat profesionist, care și-a dedicat viața însănătoșirii copiilor.
Doctorul Livezeanu a venit în casa instituției vrâncene de caritate în urmă cu peste un deceniu, purtând cu el povestea propriei vieți. O poveste cu bune și cu rele, cu împliniri și dezamăgiri, cu bucurii, dar mai ales cu tristeți, dintre care cea mai mare a rămas, probabil, aceea de a nu avea, în apusul existenței, copii și nepoți… Cu excepția unui frate care trăia în București până acum în urmă cu câțiva ani când a decedat, pe care l-a găsit cu sprijinul Crucii Roșii Vrancea și pe care l-a reîntâlnit în cadrul emisiunii „Surprize, surprize!” în 2005, doctorul Livezeanu nu mai avea nicio rudă de sânge. Iar pe drumuri a ajuns cu foarte mult timp în urmă, după ce femeia pe care a iubit-o și alături de care a trăit a murit, iar copiii ei l-au alungat din apartamentul pe care-l cumpăraseră împreună.
O viață cu suișuri și coborâșuri, cu tristeți și bucurii
„L-am cunoscut pe doctorul Livezeanu din 1970, a lucrat ca medic pediatru la Dispensarul nr. 8 de pe strada Titulescu. A venit în Focșani printr-o mutare de cadre, de la Roman, cum chiar el povestea. Era originar din Basarabia, dar Facultatea de medicină a terminat-o în Iași. L-am întâlnit odată pe stradă și i-am spus că mi se pare ciudat că în mijlocul lui iulie, era îmbrăcat foarte gros, într-un costum cărămiziu de abac, cu bocanci de iarnă în picioare. Mi-a povestit că e îmbrăcat așa de teamă că îl arestează Securitatea și o să sufere de frig în beciurile lor. Era pregătit în orice moment, pentru că îl mai reținuseră o dată, când era student. Stătea la cămin, în cameră cu un alt coleg, care era implicat în mișcarea anticomunistă. Ä‚sta știa că este urmărit și noaptea pleca din cămin. Și când a venit Securitatea să-l ia, nu l-au găsit, dar l-au luat pe doctoul Livezeanu, l-au arestat și l-au ținut ceva vreme. Acolo, în beciuri a fost lovit în cap, a rămas fără vedere la un ochi… Apoi și-a reluat facultatea și a muncit în Focșani ca pediatru până când a ieșit la pensie”, a povestit mediul Rodica Șoană, voluntar al Filialei de Cruce Roșie Vrancea.
Din păcate, indiferent cât bine a făcut semenilor doctorul Livezeanu, soarta i-a pregătit, pentru apusul vieții, necazuri la care nu s-a gândit niciodată că ar fi posibile. Își înjghebase o familie consensuală cu asistenta lui medicală. La vremea aceea, fiecare din cei doi aveau câte o garsonieră și au decis să le vândă și să-și cumpere împreună un apartament, lucru pe care l-au și făcut. Și, pentru că asistenta era mai tânără decât el, au hotărât împreună ca acesta să fie pus pe numele femeii. Nicio clipă nu s-au gândit că destinul e scris pentru fiecare în parte, cum nici nu te aștepți…
Asistenta medicală a murit răpusă de cancer, iar după aceea, băiatul ei l-a izgonit pe doctorul Livezeanu din apartament. Iar acesta s-a trezit în situația de a lua viața de la capăt, cu tot avutul strâns în două plase și fără perspectiva unui acoperiș deasupra capului. „Doctorul Dumitru, care pe vremea aceea era șeful Direcției de Sănătate Publică Vrancea, a fost cel care l-a ajutat. Îl ținea internat prin diferite spitale, apoi a găsit înțelegere la asistenta lui, care l-a luat în gazdă și l-a îngrijit. Apoi, când doctorul Dumitru a auzit de la mine că se va deschide Casa «Micul Rosmalen» m-a rugat să îl luăm și pe medicul Livezeanu acolo… Au trecut de atunci mai bine de 13 ani parcă… Și s-a îmbolnăvit, dar doctorii l-au prețuit foarte mult, îl considerau colegul lor, l-au îngrijit cât s-a putut de bine. Și el (dr. Livezeanu – n.r.) a fost un om plăcut, drăguț… Dumnezeu să-l odihnească”, a mai spus medicul Rodica Șoană.
Adela Apostu, voluntara Crucii Roșii Vrancea care încă de la înființarea casei „Micul Rosmalen” îngrijește cu devotament rar întâlnit vârstnicii ocrotiți acolo, a povestit, cu prilejul aniversării a 90 de ani a medicului Livezeanu, că oameni cărora le-a făcut bine când erau copii încă își amintesc de el. „Eu știu că a lucrat ca pediatru și la un cabinet din cartierul Sud din Focșani, unde a lucrat până la pensie și de aceea foarte multă lume l-a cunoscut. Am fost cu dânsul, odată, la medic și țin minte că ne-am așezat pe o bancă, în parc. O femeie s-a oprit lângă noi să-l salute, i-a spus că i-a salvat fetița de la moarte și că îi este și azi recunoscătoare… A fost impresionant momentul! Domnul doctor nu mai ținea minte cazul acela, a făcut bine foarte mulți copii în cariera lui, dar a fost emoționat să vadă că sunt oameni care încă își amintesc de el. Chiar și aici, la Oreavu, avem o vecină căreia i-a tratat fata”, a relatat Adela Apostu la vremea respectivă.
„Îl vom păstra mereu în amintire”
Pentru medicul Livezeanu, intrarea în familia Crucii Roșii Vrancea a însemnat cu adevărat redobândirea liniștei și siguranței. Și a afecțiunii aceleia care leagă realmente membrii unei familii și pe care noi ceilalți, care am avut norocul să nu fim singuri pe lume, o cunoaștem atât de bine! În camera sa din casa de la Oreavu, medicul Livezeanu s-a înconjurat de toate lucrurile care îi bucurau existența. Îi plăcea mult să citească, să fie la curent cu ce scrie presa și era pasionat de rebus.
Din când în când vizita Focșaniul, se plimba un timp pe străzile urbei și se reîntorcea cu drag în locuința ce a devenit locul căruia îi spunea „acasă”. Știa că mereu, acolo sunt oameni care îl așteaptă. Care îl prețuiesc. Și care îl înconjoară cu afecțiune, așa cum au făcut-o până în ultima clipă a vieții lui… „Regret că nu i-am împlinit visul de a merge împreună la Cernăuți, unde am planificat să ajungem chiar acum, în luna mai sau iunie… L-am iubit și l-am respectat pe domnul doctor Livezeanu ca pe o persoană deosebită, de fapt ca pe un părinte care îmi purta de grijă. A fost onorant să-l avem ca rezident în casa Crucii Roșii din Oreavu, comuna Gugești. Îl vom păstra mereu în amintirea anilor petrecuți împreună, la Crucea Roșie Vrancea”, a spus Rodica Davidean, directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea.
Toți cei care l-au cunoscut și apreciat pe doctorul Nicolae Livezeanu își pot lua rămas bun de la el sâmbătă, când va fi condus pe ultimul drum. Înmormântarea va avea loc la orele prânzului, în micul cimitir din satul Oreavu, comuna Gugești.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
