Vrâncenii care lucrează legal în țări din Uniunea Europeană (UE) sau intenționează să o facă trebuie să știe că există instituții și structuri care pot oferi sprijin în cazul în care întâmpină probleme de muncă. În scopul protejării drepturilor lucrătorilor români, la nivelul Ministerului Muncii a fost constituit Corpul atașaților pe probleme de muncă și sociale, cu atribuții în: susținerea și protejarea intereselor lucrătorilor români în străinătate, promovarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene și informarea lucrătorilor asupra riscurilor muncii ilegale. În prezent sunt 9 atașați pe probleme de muncă și sociale, care răspund de următoarele spații geografice: Italia, Malta și San Marino; Spania; Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord; Germania și Austria; Ungaria; Franța; Grecia și Cipru; Finlanda, Estonia, Danemarca și Suedia. Datele de contact ale atașaților pe probleme de muncă și sociale sunt disponibile la adresa: http://bit.ly/1WuQrZb
Potrivit informațiilor publicate pe site-ul Ministerului Muncii, în cazul în care o persoană consideră că autoritățile statului membru în care lucrează nu îi respectă drepturile pe care le are în calitate de lucrător migrant, are posibilitatea de a: sesiza autoritățile naționale cu atribuții în domeniu cu privire la situația cu care se confruntă; adresa o reclamație Comisiei Europene; solicita asistență prin intermediul sistemului SOLVIT; solicita asistență prin intermediul Serviciului de orientare pentru cetățeni (telefonic: formați numărul gratuit al EUROPE DIRECT (00800.67.89.10.11).
Drepturile cetățenilor români care lucrează în străinătate
Calitatea de cetățean al Uniunii Europene conferă dreptul persoanei respective să își caute un loc de muncă și/sau să lucreze într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii este garantată și se aplică, de asemenea, în termeni generali, țărilor din Spațiul Economic European (statele membre ale Uniunii Europene, la care se adaugă Islanda, Liechtenstein și Norvegia).
Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă. Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul: de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă; de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre; de a lucra în statul membru gazdă fără a avea nevoie de permis de muncă; de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv; de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după expirarea perioadei de angajare în acel stat; de a beneficia de același tratament ca și cetățenii statului respectiv în ceea ce privește accesul pe piața muncii, condițiile de muncă și toate celelalte avantaje sociale și fiscale.
Accesul cetățenilor români pe piața forței de muncă din UE/SEE și Elveția
După aderarea României la Uniunea Europeană, dreptul de liberă circulație a lucrătorilor români către statele membre UE a putut fi restricționat pe o perioadă de tranziție de maximum șapte ani de la data aderării (a debutat la 1 ianuarie 2007 și s-a încheiat irevocabil la 31 decembrie 2013). În prezent, accesul cetățenilor români pe piețele naționale ale muncii din statele membre ale Spațiului Economic European se prezintă după cum urmează: Liechtenstein – Românii care doresc să lucreze în Liechtenstein trebuie să obțină permis de ședere și de avizare sau înregistrare; Islanda – Piața muncii din Islanda a fost liberalizată pentru cetățenii români începând cu data de 1 ianuarie 2012; Norvegia – Începând cu data de 15 iunie 2012, accesul lucrătorilor români pe piața muncii din Norvegia este nerestricționat.
„În vederea extinderii dreptului de liberă circulație și pentru cetățenii români și bulgari, Elveția și Uniunea Europeană au negociat două Protocoale la Acordul privind libera circulație a persoanelor. Dispozițiile Protocolului II (semnat la 27 mai 2008 la Bruxelles) reglementează accesul pe piața muncii din Elveția, precum și condițiile privind efectuarea studiilor și stabilirea reședinței pe teritoriul acestui stat în cazul cetățenilor români și bulgari: în prima etapă tranzitorie (anii 2009 – 2016) sunt adoptate restricții ale dreptului de angajare în Elveția. Un angajator elvețian poate angaja un lucrător din România sau Bulgaria numai dacă pentru locul de muncă respectiv nu a găsit pentru angajare un cetățean elvețian sau un cetățean din celelalte state membre ale UE; cea de-a doua etapă tranzitorie (anii 2016-2019) reprezintă perioada în care se poate aplica o clauză de protecție specială, în condițiile unei imigrații prea puternice”, se arată în materialul informativ dat publicității de Ministerul Muncii.
Ghidul lucrătorului român în statele membre ale UE
Libera circulație a lucrătorilor este un drept fundamental care permite cetățenilor unui stat membru al UE să muncească într-un alt stat membru al UE în aceleași condiții ca și cetățenii statului membru gazdă. În vederea susținerii cetățenilor români care muncesc sau doresc să muncească într-un stat al UE, în demersul de adaptare și integrare în țara gazdă, Ministerul Muncii în colaborare cu Ambasadele României și Corpul atașaților pe probleme de muncă și sociale, a elaborat „Ghidul lucrătorului român”. Acesta poate fi citit accesând linkul: http://bit.ly/1X7AFCa
Aici pot fi găsite toate informațiile, ghidul fiind particularizat pentru țările: Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Estonia, Franța, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Spania și Ungaria.
