Am pornit din nou la drum pe meleagurile frumoase ale Vrancei, ale județului cu atâta dor și încântare, cu minunatele sale capodopere ale naturii, cu peisaje de îți taie răsuflarea, cu oameni dedicați și iubitori de frumos. Luăm la pas dealuri, poteci, cătune, munți, sate, localități pentru a descoperi ce e mai frumos, mai interesant și de prețuit în acest județ lăsat de Dumnezeu aici la răscruce de vânturi. Redescoperim Vrancea așa cum este ea. Chiar dacă acum când citiți și vizionați acest reportaj zăpada s-a cam dus, noi am avut parte de un spectacol impresionant al iernii.
Am plecat de data aceasta în călătorie mai mulți, subsemnatul Aurel Șelaru, profesorul Marian Găloiu, asistentul medical Iulian Cazan și cel care ne-a filmat de data aceasta Cătălin Cazan. Am ajuns la Vintileasca în jurul prânzului, iar călăuze ne-au fost chiar primarul localității, Tudorel Vâlcociu, un iubitor al naturii și meleagurilor natale, alături de profesorul de geografie Fănel Crucean, director al școlii Jitia. Din centrul localității Vintileasca o pornim la deal spre Crucea Neculelor, ca mai apoi din drumul principal să ne abatem la stânga spre șoseaua care face legătura cu Schitul Muntioru, acolo de unde veghează și se roagă necontenit Domnului, arhimandritul Macarie, ocrotitorul Văii Râmnicului și nu numai. Deplasarea am făcut-o cu două mașini de teren 4×4 că altfel nu se putea. Am parcurs ceva kilometri de drum forestier prin pădurea cea frumos împodobită de mantia zăpezii, după care a trebuit să lăsăm mașinile că nu se mai putea urca.
Primarul știa cum stau lucurile și ne-a spus că trebuie să ne legăm bine bocancii deoarece zăpadă depășea 50 de centimetri grosime. Așa am și făcut, fiecare cu ce a avut la el și cu ce am mai împrumutat unul de la altul. De la Pârâul Sărat facem la stânga prin pădurea deasă de brazi și ne luăm unul după altul precum căprioarele, că troianul de zăpadă era greu de spart. Primul care a deschis drumul pe potecă a fost chiar Tudorel Vâlcociu, primarul localității deoarece cunoaștea cel mai bine zona și mai ales unde trebuia să ajungem. Ne-am înșirat prin zăpadă și am pornit la mers. După alți kilometri șerpuiți prin văgăunele pădurii am văzut și primele semne ale celor care locuiesc de drept aici: căprioarele care și-au croit drum prin nămeții mari, dar care din cauza zăpezii nu mai aveau ce mânca și au început să roadă crenguțele dintr-un arbust, respectiv soc. Tot îl întrebam pe primar: „Mai e mult, că ni se pare că am urcat pe Moldoveanu?”, primarul sprinten la picior, că deh, pădurar de profesie, ne spunea că ar trebuie să mai fie un pic. Și tot așa dialogul se repeta. După mai bine de jumătate de oră în care ne trăgeam picioarele din nămeți să putem merge mai departe, pe partea dreaptă a versantului se ivi deodată și cascada „Chișătoarea”. Câteva minute am rămas pe loc fără să mai facem un pas deoarece nu ne venea să credem ce ni s-a arătat în fața ochilor. O frumusețe! Un spectacol de gheață pictat pe un versant de munte într-un adăpost desprins parcă din documentarele National Geographic. Uimitor!
Primarul glumeț spune: „Am ajuns! Și parcă nu a fost chiar așa de mult cum vi s-a părut pe traseu”. Am deschis fiecare ba aparatele foto, ba telefoanele și toată lumea fotografia și filma. Nimeni nu mai scotea un sunet! Iulian Cazan, asistentul medical nu s-a putut abține și a urcat pe dreapta cascadei pe versantul cam abrupt până sus în vârf. Ne uitam de jos cu emoție la el, însă acesta este un împătimit al muntelui și știe să se descurce în orice situație, l-am mai avut în echipa noastră cu anii în urmă când am urat pe Vârful Furu și pe Podul Grecilor. A coborât liniștit înapoi și s-a bucurat alături de noi, când am început și să povestim. „Vara cascada este mai mult seacă, dar iarna apa curge, face țurțuri și are o frumusețe feerică. Suntem undeva la jumătate de oră de drumul ce duce la Mănăstirea Muntioru. Aici la Vintileasca avem parte de o serie de minunății ale naturii, de frumuseți și locuri pline de istorie, tradiții și obiceiuri. Accesul la acest moment către această cascadă este greu, dar vom găsi o soluție să marcăm și să amenajăm acest traseu mai ales că este destul de simplu, în câteva ore se poate rezolva totul. Vom identifica fiecare obiectiv, vom face trasee marcate și le vom pune în valoare că este păcat să nu le cunoască și mai ales să ne cunoască turiștii dornici de așa ceva. Dumnezeu ne-a lăsat multe minunății aici și datoria mea ca primar este să le pun în valoare. Poate împreună cu dumneavoastră în primăvară vom reveni de unde izvorăște Râmnicul Sărat la Vâna Groasă cum se spune în popor și avem ce vedea, în special o zonă cu foarte multă leurdă care crește natural în acel areal. Iubitorii de natură și drumeții au un loc unde să vină și acela este comuna Vintileasca”, a spus Tudorel Vâlcociu, primarul din Vintileasca.
„Chișătoarea, mai încântătoare decât Urlătoarea de la Bușteni”
Am profitat că îl aveam cu noi și pe profesorul Fănel Crucean, un geograf cu multă experiență, dar mai ales pasionat de aceste meleaguri care ne-a făcut o descriere a locului. „Așa cum spunea și domnul primar, suntem într-un loc deosebit, suntem la limita dintre Carpați și Subcarpați. Sincer nu știam de această cascadă, dar iată că am ajuns și ea se află pe aceeași falie unde se gășește cascada Bufna, cele de pe Casele Bisocii și Muntioru. Putem spune că aici Carpații s-au ridicat și restul a rămas mai în urmă și de unde și aceste căderi de apă. Cred că vara este seacă, însă acum este o splendoare. După părerea mea este mai încântătoare decât cascada Urlătoarea de la Bușteni pe care o vizitează toată lumea. La doi pași de Focșani oamenii pot veni și vedea o frumusețe deosebită a naturii. Acum că lumea va afla de ea, este de așteptat să fie vizitată destul de mult. Cu domnul primar și cu cei care iubesc aceste meleaguri vom marca traseul că nu este deloc greu. Unde este localizată este foarte interesant deoarece vântul nu adie deloc și este și un loc bun pentru că și căprioarele se adăpostesc aici”, a spus Fănel Crucean, profesor de georgrafie și directorul Școlii Jitia.
Ca de fiecare dată, suntem primii care vă aduc în exclusivitate pentru „Monitorul de Vrancea” locuri, oameni și frumuseți ale naturii încântătoate din toate punctele de vedere. Bucurați-vă de ele, dar dacă mergeți în vizită nu uitați câteva lucruri foarte importante: Nu distrugeți! Nu aruncați gunoaie! Nu vă bateți joc de ce a lăsat Dumnezeu mai frumos pe acest pământ românesc!
„L-aș cita aici pe Răzvan Theo Chirac de la Râmnicu Sărat, prietenul nostru, care spune: „profesorul nostru este natura”. Noi învățăm de la natură și nu în fața calculatorului de acasă. Trebuie să călătorim pentru ca la bătrânețe să avem ce să le împărtășim celorlați și nu să arătăm lucruri. Sper să ne urmăriți în continuare mai ales că vor urma și alte frumuseți ale Văii Râmnicului și noi suntem dispuși să le descoperim și să le arătăm și celor care iubesc așa ceva. Noi ajungem primii, după noi vin și alții și îmi doresc să nu distrugă aceste locuri, aceste frumuseți, ci să le protejeze așa cum se cuvine”, a spus Marian Găloiu, profesor și coechipier în acest demers de redescoperire a județului Vrancea.
Până data viitoare, dacă aveți o mașină bună dați o fugă la cascadă, chiar se merită. Iar dacă știi o legendă, o poveste, un om, un erou, o istorie locală, ceva deosebit pe care vrei să le faci cunoscute tuturor, nu ezita să ne contactezi! Suntem Aurel Șelaru și Marian Găloiu, pe curând, la o nouă aventură din serialul „Redescoperim Vrancea!”, numai în „Monitorul de Vrancea”.
Surse foto și video
Aurel Șelaru – https://www.facebook.com/profile.php?id=100088455577817
Marian Găloiu – https://youtu.be/m1EPTtnDHCE
