Un bărbat din Mărășești, fost angajat al unei instituții, a fost judecat mai bine de 3 ani sub acuzația de uz de fals, după ce s-a descoperit că ar fi folosit o adeverință falsificată, act în baza căruia inițial a și obținut despăgubiri într-un dosar civil. Nici judecătorii nu au avut vreun dubiu că inculpatul acționase cu intenție, însă în final acesta a scăpat de orice acuzație, soluția fiind de încetare a procesului penal.
Dosarul vrânceanului a ajuns în instanță în vara anului 2019, în rechizitoriu reținându-se că acesta, pe când lucra ca șofer la o instituție, folosise respectiva adeverință într-un dosar civil, câștigând 15.000 lei daune morale. Suma „spăla” prejudiciul de imagine suferit de inculpat ca urmare a formulării unei plângeri pentru furt de către un bărbat, plângere care se soluționase cu o neîncepere a urmăririi penale. Și, pentru a dovedi că avusese de pătimit din cauza acuzației de furt, inculpatul a depus la instanța civilă o adeverință „oficială” din care reieșea că avusese un blocaj emoțional foarte puternic la muncă.
Însă ulterior avea să se dovedească faptul că instituția publică nu avea cum să elibereze astfel de adeverințe, singurul act eliberat în acest sens inculpatului având legătură cu funcția și vechimea pe care o avea. Cel care a făcut „săpături” a fost bărbatul obligat să achite despăgubiri, descoperindu-se astfel că adeverința avea un conținut diferit. De altfel, chiar și angajații instituției în cauză au confirmat că adeverința nu era reală. Singurul care și-a susținut până la capăt varianta a fost inculpatul, potrivit rejust.ro. „Acesta a declarat că, de aproximativ 13 ani de zile, lucrează ca și conducător auto în cadrul (…). (…) în luna mai 2016, a deschis un proces civil la Judecătoria Focșani în care a solicitat daune morale în valoare de 15.000 lei de la numitul (…). În luna ianuarie 2017, a formulat o cerere la instituția unde lucrează, prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe de salariat din care să reiasă starea sa psihică din acea perioadă. În urma cererii formulate, la data de 31.01.2017, i s-a eliberat adeverința cu numărul (…) cu următorul conținut „se adeverește prin prezenta că domnul (…) este salariatul unității noastre în funcţia de șofer, clasa de salarizare 32, gradația 5, în conformitate cu Legea nr. 248/2010 cu modificările și completările ulterioare. Se eliberează prezenta spre a-i servi în instanță”.
Inculpatul a mai declarat că, citind acea adeverință și constatând că nu cuprinde ceea ce dorea, s-ar fi deplasat la secretara unității, (…), căreia i-a spus că acea adeverință nu este completată corespunzător. Secretara unității i-ar fi spus că-i va întocmi o nouă adeverință și i-o va înmâna la o dată ulterioară. După câteva zile, secretara unității i-ar fi dat o nouă adeverință care era completată în modul dorit de către inculpat. Această adeverință a depus-o (…), iar instanța de judecată a emis sentința civilă în care se preciza că i-a admis cererea depusă și l-a obligat pe numitul (…) la plata sumei de 15.000 lei. Acesta a mai precizat că adeverința pe care a depus-o la instanța de judecată nu este un fals, este adeverința ce i-ar fi fost eliberată de instituția unde lucrează și consideră că atât directorul unității, cât și secretara vor să îi facă rău”.
Chiar și cu aceste susțineri, varianta inculpatului nu a fost luată de bună, instanța considerând în final că acuzațiile erau reale. „Deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei cu ocazia audierii din cursul urmăririi penale, apărarea sa nu este susţinută de niciun mijloc de probă. Martorii audiaţi în cauză au confirmat faptul că adeverinţa folosită de inculpat nu este eliberată de (…), menţionându-se mai multe neconcordanţe între aceasta şi una standard emisă de instituţie. De asemenea, martorii au precizat că în adeverinţele eliberate angajaţilor nu se fac aprecieri cu privire la starea lor de sănătate. Instanţa, comparând cele două adeverinţe, cea folosită de inculpat şi cea care i-a fost eliberată la data de 30.01.2017, constată că, pe lângă diferenţele menţionate de martori, mai sunt şi altele, respectiv nota de subsol cu adresa şi datele de contact ale instituţiei, denumirea instituţiei din cuprinsul adresei folosite de inculpat (…), iar adeverinţa eliberată de instituţie este completată pe un formular tipizat, pe când cea folosită de inculpat este dactilografiată în totalitate.
Chiar dacă nu s-a putut stabili cu ocazia cercetărilor că inculpatul a falsificat adeverinţa, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că acesta cunoştea că respectivul înscris este falsificat în momentul în care l-a folosit în cadrul dosarului civil (…). Astfel, înscrisul cuprinde date cu privire la un dosar penal în care a fost cercetat ca urmare a plângerii depuse de persoana vătămată, cu descrierea incidentului ce a făcut obiectul acelui dosar, date pe care nu le putea cunoaşte decât acesta. Mai mult, inculpatul era singurul care avea interes în consemnarea aspectelor privind starea sa emoţională, pentru a folosi înscrisul în procesul civil. Inculpatul a folosit adeverinţa în cadrul procesului civil în scopul producerii unei consecinţe juridice, respectiv pentru a obţine o soluţie favorabilă în sensul obligării persoanei vătămate la plata de daune morale, ceea ce a şi reuşit în primă instanţă. Ulterior, a fost admis apelul formulat de (…) şi s-a respins cererea de chemare în judecată.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei, depunând înscrisuri medicale din care rezultă că i-a fost amputat un picior, astfel că nu se va reţine rea-credinţă în sarcina sa. (…) instanţa reţine că declaraţia inculpatului este nesinceră şi nu este susţinută de nicio altă probă administrată în cauză”, se arăta în motivarea instanței, așa cum a fost publicată pe rejust.ro.
Ce l-a scăpat pe inculpat a fost însă prescrierea răspunderii penale, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal „având ca obiect săvârşirea infracţiunii de uzul de fals (…) respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de partea civilă (…). (…) dispune desființarea totală a înscrisului intitulat „ADEVERINŢĂ” cu numărul „1022 din 30.01.2017”, cu privire la care s-a stabilit că este falsificat, (…). Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare”.
