La începutul lunii octombrie, pe pagina de Facebook a Primăriei Soveja am văzut o postare despre Andrei Lazăr, un meșter care a transformat metaloplastia din hobby în stil de viață. Cu ajutorul primarului Ionuț Filimon am ajuns acasă la Andrei Lazăr pentru a-i afla povestea și a vedea cum lucrează. Cu această ocazie am mers și la familia Samoilă, unde doi soți confecționează cojoace, căciuli și repară diverse obiecte vestimentare.
Iată postarea publicată pe Facebook-ul Primăriei Soveja despre Andrei Lazăr: „Astăzi deschidem o nouă pagină de poveste, «Meleagul și oamenii săi» vorbind despre Andrei, după cum îl cunosc localnicii. Oamenii sunt cea mai de preț resursă. De multe ori, din cauza tumultului vieții cotidiene, uităm să aducem în prim plan talente și meșteri care, involuntar, se pierd. Andrei Lazăr iubește metaloplastia, un hobby pe care îl practică de peste jumătate de secol. Ce este metaloplastia? Este arta transpunerii unui portret sau a unui peisaj, prin reliefarea lor pe o tablă moalte. Metoda de lucru constră în cocnirea directă sau prin intermediul unor scule, dornuri, dăltițe, cu ajutorul cărora se realizează profilele dorite. Din mâinile dibace ale lui Andrei ies adevărate opere de artă, iar noi ca sovejeni ne mândrim cu astfel de artiști. Andrei lucrează inclusiv pe comandă, la cerere clienților, iar rezultatul este unul pe măsură. Mă bucur că te-am cunoscut, Andrei, și îți dorim mult succes și multă inspirație să ne încânți cu frumosul creat!‟.
Un bucureștean îndrăgostit de Soveja
Andrei Lazăr este un bucureștean pe care Soveja l-a „adoptat‟ în urmă cu un sfert de secol. Aici și-a întemeiat o familie alături de soția care-i este și sprijin, dar și partener de încredere. Casa din Soveja este un mic atelier în care Andrei Lazăr lucrează cu plăcere icoane, portrete și multe alte tablouri migăloase. Cu zâmbetul pe buze, spune că a descoperit metaloplastia încă din copilărie, prin intermediul tatălui. De atunci au trecut mai bine de 50 de ani, iar arta de a lucra în metal a continuat să-l pasioneze. „Am absolvit Liceul «George Coșbuc» București, fiind la o clasă specială de Matematică. Pe vremea aceea învățam inclusiv sâmbăta, nu era ca acum. Înainte de a intra la Politehnică, am făcut armata 9 luni la Mihai Bravu, la tancuri. Era o onoare să faci armata la vremea aceea. Nu-mi doream o carieră militară, însă voiam să devin criminalist‟, spune bărbatul. O perioadă, Andrei Lazăr a oferit meditații copiilor, dar nu în calitate de cadru didactic. Era priceput la aceste materii și, din dorința de a face „bani de buzunar‟, îi ajuta pe elevi cu meditațiile. „Am avut întotdeauna un limbaj comun cu copiii. Am știut cum să-i tratez, cum să ne împrietenim și să le explic Matematică, Fizică, Limba Română, Limba Franceză etc.‟, povestește bărbatul.
După absolvirea facultății, Andrei Lazăr s-a angajat la Cugir, în industria de armament, lucrând acolo timp de aproximativ 10 ani. Viața a fost de așa natură încât prin 1997, bărbatul s-a mutat la Soveja, an din care, spune el, nu s-a mai angajat nicăieri, dedicându-se în totalitate metaloplastiei. „Lucrez de vreo 50 de ani chestiile astea. Și tatăl meu lucra așa. Mi-a plăcut și lucrez cu mare plăcere‟, spune bărbatul. În afară de câteva instrumente de lucru, în metaloplastie răbdarea, mâna sigură și simțul estetic sunt foarte importante.
„Este un meșteșug laborios. Trebuie să ai răbdare, mână sigură și foarte multă atenție. O linie trasată greșit este foarte greu de reparat sau chiar imposibil. Trebuie să ai și un pic de simț estetic, altfel apare cine știe ce ciudățenie‟, atrage atenția meșterul. Din cauza faptului că „argintul este foarte scump‟, Andrei Lazăr lucrează cu tabla de cupru. Primul pas este desenul cu creionul pe o hârtie. După ce modelul a fost stabilit, bărbatul prinde cu bandă adezivă hârtia de tablă și, prin apăsare, începe să lucreze.
„Lucrările mai mici sunt mai migăloase‟, spune Andrei Lazăr, adăugând că de obicei face icoane pentru că „la icoane este o regulă foarte veche cum că nu poți să născocești, adică se folosește întotdeauna un model‟. Deși lucrează de-o viață, în casă a păstrat doar câteva lucrări, restul fiind făcute pe comandă sau oferite în dar. În Soveja, Andrei Lazăr spune că este singurul care se ocupă cu acest meșteșug. Cu toate acestea, meșterul ar fi dispus să învețe pe oricine dorește să ducă tradiția mai departe. „Omul devine interesat atunci când vede lucrările, așa că-i aștept la Soveja‟, mai spune bărbatul.
Despre căciuli, cojoace și … caș cu familia Samoilă
Ne luăm la revedere de la Andrei Lazăr și pornim la drum spre soții Gelu și Viorica Samoilă. În casă, lângă sobă, o găsim pe tanti Mina. Povestește cum s-a măritat la 18 ani și, alături de soțul care a decedat în urmă cu 45 de ani, a învățat să facă cojoace și căciuli. Acum, povara anilor o împiedică să mai lucreze ca odinioară, însă tradiția este dusă mai departe de fiul ei, Gelu, alături de soția lui Viorica. „Este o meserie moștenită din tată în fiu. Eu îl ajut pe soț. În Soveja au murit toți cei care făceau cojoace. Facem căciuli, cojoace din fâș, astrahan, mouton dore, «Alain Delon» și ne ocupăm și cu reparațiile de haine‟, spune Viorica Samoilă. Camera în care ne-a primit este de fapt un mic atelier și, tototdată, o filă din istoria familiei. Interesul oamenilor pentru căciuli și cojoace a cam scăzut, spune tanti Mina, iar ușor, ușor meșteșugul se va pierde dacă nu vin din urmă „generații interesate de o meserie‟.
Soveja este cunoscută și pentru cașul afumat, iar acasă la familia Samoilă am văzut la uscat trei rotițe cu modele tradiționale. „Facem caș natural din lapte de vacă. După ce mulgem vaca, dăm cheag la lapte și-l opărim a doua zi ca să-l punem în tipar. Tiparul pe care-l am este din lemn, cu motive tradiționale, moștenit de la soacra mea. După ce scoatem cașul din tipar, îl dăm cu sare, îl afumăm, apoi îl putem mânca‟, spune Viorica Samoilă.
Oameni precum Andrei Lazăr și soții Samoilă aduc plus valoare localităților în care trăiesc fiind un exemplu pentru generațiile viitoare. Promovați și încurajați, acești oameni pot duce mai departe meșteșugurile păstrate cu sfințenie în familie.
