An de an, în data de 20 iulie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul, al cărui hram a fost dat și Bisericii Militare din Focșani. Atât micuța biserică din lemn, amplasată între unitățiile militare, cât și curtea frumos amenajată și atent îngrijită, sunt parcă desprinse dintr-un colț de Rai. Când ajungi în dreptul Bisericii Militare „Sfântul Ilie Tesviteanul‟ Focșani n-ai cum să nu rămâi surprins de puritatea locului, dorindu-ți parcă să pui stop timpului și să rămâi acolo, într-o permanentă comuniune cu Dumnezeu.
Cu ajutorul preotului militar Ionel Vrînceanu, preot în Garnizoana Focșani, am aflat mai multe detalii despre istoricul bisericii, dar și despre Sfântul Prooroc Ilie, considerat protectorul aviatorilor. Bisericuța din lemn a fost construită în 2002 de o echipă formată din 16 meșteri maramureșeni din Bârsana. La vremea respectivă, comandantul de atunci, generalul Florian Pință, „își dorea foarte mult o biserică în stil maramureșean‟, spune pr. Ionel Vrînceanu, astfel că, în prezent, biserica „este o pată de culoare în orașul nostru și un obiectiv vizitat și cercetat din ce în ce mai des‟.
Construită din lemn de stejar și brad, „biserica are o lungime de 16 metri, o lățime de 6 metri și înălțime până la cruce de 34 de metri. Este o biserică caldă, cu icoane pe lemn și o catapeteasmă din lemn de tei făcută de niște meșteri foarte renumiți din Gherla‟. Inițial, s-a dorit ca această biserică, pe care Înalt Preasfințitul Epifanie Norocel a sfințit-o în data de 8 decembrie 2002, să poarte hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul forțelor terestre, „având în vedere că, prin excelență, Garnizoana Focșani are în componența ei forțe terestre‟. Însă, Înalt Preasfințitul Părinte Epifanie Norocel le-a sugerat pr. Ionel Vrînceanu și cadrelor militare din Garnizoana Focșani să aleagă hramul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, cu atât mai mult cu cât, la acea vreme, nu era o biserică în oraș închinată protectorului aviatorilor.
Pentru a ajunge la rezultatul pe care-l vedem în prezent, respectiv curtea frumoasă care protejează, precum o mamă iubitoare, biserica din lemn, a fost nevoie de o muncă de mai bine de 7 ani. Pe locul în care se află acum capela militară nu a existat o altă biserică, spune pr. Ionel Vrînceanu, ci o cazarmă veche. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, care I-a trimis în cale părintelui oameni cu suflet curat, în curtea bisericii au fost amenajate troițe, foișoare și spații verzi care, împreună cu aleile pavate, florile viu colorate, copacii și restul mobilierului de grădină întregesc peisajul feeric pe care-l vedem astăzi.
Amintirile primelor misiuni militare în Afganistan, Kosovo și Irak
Din 2002, de când slujește la bisericuța militară din Focșani, pr. Ionel Vrînceanu spune că a simțit „din plin ajutorul și sprijinul Sfântului Prooroc Ilie‟. Până în 2002 însă, preotul vrâncean a slujit la Biserica „Adormirii Maicii Domnului ‟ din Dălhăuți, comuna Cârligele. În cei aproximativ 9 ani în care a slujit acolo, preotul, ajutat de credincioși și de alți oameni cu suflet mare, a reușit să realizeze lucrări de reabilitare și reconsolidare ale bisericii, casei parohiale, curții și cimitirului.
Ulterior, dorința de a ridica o biserică, de a lăsa ceva în urmă și de a face ceva pentru comunitate, l-a determinat pe pr. Ionel Vrînceanu să-și dorească să facă parte din clerul militar, lucru pe care l-a și reușit. Recunoaște că nu i-a fost ușor. „După ce am intrat în clerul militar, pe timpul verii, am plecat la o pregătire de specialitate de 6 luni în Afganistan și am devenit comandant de companie la preoții militari de acolo. După ce am revenit în cazarmă, a venit ordinul să plecăm în Kosovo pentru o misiune de menținere a păcii. A fost prima mea experiență de acest fel. Îmi amintesc că am petrecut Crăciunul și sărbătorile de iarnă în mijlocul militarilor din Kosovo și Priștina. Au urmat apoi și alte misiuni în Afganistan (2004, 2009 și 2010), și în Irak (2006)‟, povestește pr. Ionel Vrînceanu.
Când povestește despre misiunile internaționale la care a participat, în ochii părintelui apar mici sclipiri… sunt poate și câteva lacrimi pe care încearcă să și le stăpânească, pentru că ceea ce a văzut acolo, nu și-ar fi dorit să întâlnească vreodată. Discuția revine însă în prezent, iar pr. Ionel Vrînceanu ne povestește în continuare că, inima i se umple de bucurie pentru că, prin voia Lui Dumnezeu, anul acesta este a 10-a ediție a proiectului „O șansă pentru fiecare‟, prin intermediul căruia tinerii cu posibilități financiare reduse, beneficiază de pregătire gratuită pentru Bacalaureat.
„Datorită profesorilor deosebiți care au făcut și fac acest gest și depun un efort extraordinar pentru a-i pregăti pe elevi pe parcursul unui an întreg, am avut rezultate excepționale. În felul acesta avem copii la toate universitățile de prestigiu din țară și din străinătate. Avem foarte multe scrisori de mulțumire primite pe care le păstrăm. Cu această ocazie, le mulțumesc foarte mult atât profesorilor, care sunt excepționali, cât și elevilor care au avut încredere!‟, adaugă pr. Ionel Vrînceanu.
„Sfantul Ilie este cinstit și ca sfântul care mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce ploaie pe pământ‟
Și anul acesta, pe 20 iulie, Biserica Militară „Sfântul Ilie Tesviteanul‟ Focșani îmbracă haine de sărbătoare cu ocazia hramului. Pregătirile au început în seara zilei de 19 iulie, când, în timpul slujbei, au fost sfințite pachetele pregătite pentru persoanele nevoiașe și enoriași. Slujba de miercuri (n.r. 20 iulie) începe la ora 08:00 cu Utrenia „în prezența comandantului, a cadrelor militare și a celor care doresc să vină la biserica noastră‟. Pr. Ionel Vrînceanu spune că Sfântul Ilie este „singurul Prooroc din Vechiul Testament cinstit cu cruce roșie în Biserica Ortodoxă. Avem foarte multe biserici și mănăstiri închinate Sfântului Ilie, semn că este foarte iubit‟.
În Tradiția ortodoxă, „Sfântul Ilie este cinstit și ca sfântul care mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce ploaie pe pământ‟. Născut în urmă cu 850/900 de ani înainte de Hristos din „seminția preoțească a lui Aaron în pământul Arabiei, în cetatea Tesvi, Sfântul Prooroc Ilie – văzătorul de Dumnezeu, făcătorul de minuni și zelotul dumnezeieștii credințe –și-a petrecut anii tinereții în cugetări dumnezeiești și în rugăciune, retrăgându-se adesea în pustie și rugându-se singur în liniște și tăcere înaintea Domnului‟, spune pr. Ionel Vrînceanu.
Cea mai mare luptă a vieții Sfântului Proroc Ilie a fost cu „regele israelit Ahav și cu nevasta lui Isabela, căci din cauza ei, Ahav se închina idolilor, întorcând astfel și poporul de la slujirea Adevăratului Dumnezeu‟. Văzând că Ahav a impus poporului evreu politeismul (credința în mai mulți zei, în special în zeul Baal), și dorind să-i arate acestuia cine este Adevăratul Dumnezeu, Sfântul Ilie „a închis cerurile, astfel încât nu a mai plouat timp de trei ani și jumătate‟. Seceta a fost curmată doar cu ajutorul rugăciunilor Sfântului Ilie către Dumnezeu, care a trimis ploaie pe pământul uscat.
„Mai înainte de plecarea lui la Domnul, Sfântul Prooroc Ilie a uns prooroc în locul lui pe Elisei‟, spune pr. Ionel Vrînceanu, care mai adaugă faptul că Sfântul Ilie a dus o viață modestă pe pământ. Având suflet bun, cojocul cu care-și acoperea goliciunea și cu ajutorul căruia se ferea de frig, i l-a dat lui Elisei, înainte de a pleca la cer. Se spune că Sfântul Ilie „a fost răpit la ceruri într-un car de foc tras de cai de foc. El s-a arătat pe Muntele Thabor, împreună cu Moise, stând de o parte și de alta a Domnului Iisus Hristos, și grăind cu El, la Schimbarea la Față a Lui. Iar la sfârșitul lumii, Ilie va veni din nou, spre a pune capăt puterii lui Antihrist (Apocalipsa 11)‟.
Prin urmare, pe pământ „nu există moaștele Sfântului Ilie pentru că el nu a murit, ci a fost îmbrăcat de Dumnezeu cu haină îngerească, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Și de aceea, când se aud pe cer tunete și fulgere, se spune că trece Ilie cu carul și calul de foc. Noi, de multe ori, când am scos afară icoana Sfântului Ilie, și am făcut rugăciune, am primit ploaie. În«Liturghier», găsim o slujbă care se oficiază în caz de secetă. Această slujbă oficiată «la vreme de neplouare și foamete» conține o cerere în care este amintită mijlocirea Sfânului Ilie pentru poporul evreu și rugăciunile acestuia pentru ploaie: «Pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite și precum pe Ilie, oarecând, așa să ne audă și pe noi și să ne miluiască, cu ploaie și cu bună întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm»‟.
Pr. Ionel Vrînceanu mai spune că, „în orașul nostru avem o comunitate foarte închegată, avem preoți foarte buni și autorități locale care sunt apropiate de Sfânta Biserică și de Dumnezeu, și ne rugăm foarte mult ca să rămânem așa în aceste vremuri care nu sunt foarte ușoare, pentru că este foarte important ce lăsăm pentru generațiile viitoare. Îl rugăm pe Sfântul Prooroc Ilie să ne binecuvânteze pe toți, mici și mari, bogați și săraci, și să nu ne uite înaintea Lui Dumnezeu, să mijlocească pentru noi, așa cum a mijlocit pentru poporul din Israel de a trimis ploaie la timp, ca să ne trimită și nouă toate cele necesare. Doamne ajută!‟.
