Am intrat pe strada Odobești de la capătul dinspre străzile Cernei și Bicaz. Un domn care spune că locuiește de peste 40 de ani pe această stradă stă pe un taburet, în compania unui cățel. Pe lângă bicicletă vine un pensionar și-i întreb despre problemele de pe această stradă. Nu au nemulțumiri, dar se întreabă de unde au bani cetățenii de etnie romă de pe această stradă să-și ridice case cu etaj. N-am ce răspuns să le dau, așa că domnul cu bicicleta povestește întâmplări de război și ne spune că romii au venit din Rusia în România. Dar țiganii robi timp de sute de ani în țările românești, de unde or fi venit? Îmi adresez în gând această întrebare și plec să explorez strada.
Trotuarele sunt varză, scuzată fie-mi expresia deloc academică. Carosabilul nu este găurit, dar probabil a fost de atâtea ori peticit încât s-au format dâmburi lângă dâmburi, motiv de nemulțumire pentru majoritatea celor cu care am stat de vorbă pe această stradă. Asta și traficul intens. Trec tot felul de vehicule, de la automobile, inclusiv cele școală, la microbuze și camioane. În schimb, traficul pietonal este aproape inexistent, motiv pentru care, probabil, trotuarele nici nu au fost o prioritate pentru administrație. Bine, acum dacă e să ne gândim la trotuare, țin minte că în urmă cu vreo doi ani scriam un articol în care atrăgeam atenția administrației locale asupra unui fapt „senzațional”, anume că a fost inventată o nouă specie – pietonul (îl puteți reciti accesând http://bit.ly/2cwT3kF). În foarte multe zone din Focșani, chiar acolo unde s-au executat lucrări de modernizare, trotuarele au fost sacrificate pentru a face parcări sau așa-zise spații verzi, în fapt fâșii de pământ cu un copăcel ici colo.
Revenind însă la strada Odobești, uitându-mă când pe stânga, când pe dreapta, mi-am adus aminte de cântecul lui Florin Chilian:
„Lasă, băi Tănase,
le-arătăm noi case…
Paralele, paralele,
paralele, paralele
Lasă, frate Sile,
le-arătăm noi vile…
Paralele, paralele,
paralele între ele…”
Case mai mici și case mai mari, case fără etaj, case cu un etaj, case cu două etaje, unele în construcție, unele cu garduri din lemn, altele cu garduri din tablă ori din fier forjat, unele au curți vizibil amenajate de un profesionist, în unele sunt bolți de viță de vie. Pe un gard se agață tenace zorele ciclam, iar la o margine de trotuar se înalță însetate cârciumărese. Având în vedere că nu am deloc cunoștințe de floricultură, am dezlegat misterul acestor plante cu ajutorul colegei Gabriela. Când am ajuns la fotografia cu niște flori albe, mari, crescute chiar în mijlocul trotuarului, Gabi mi-a spus că sunt Trompeta îngerilor. Căutând pe internet, am găsit că se mai numește și datura, dar și Capcana diavolului. Pe vice.com/ro, am citit că unor tineri din București „li s-a oferit să ia, într-o frumoasă zi de vară, pe litoral, semințe de datura. Aici, la Costinești, Alexandru a înghițit, pe nerăsuflate, câteva căpăcele cu semințe de datura, oferite de niște băieți pe care i-a cunoscut la bere. La fel a făcut și Doina, prietena lui. În mai puțin de o oră, cei doi aveau să rupă orice legătură dintre ei, dar și cu lumea reală, pentru următoarele zile.”(Dacă vă interesează, articolul îl găsiți accesând http://bit.ly/2cI5DCH).
Găsești pe strada Odobești un service de roți, o spălătorie auto, o stație ITP și alte afaceri legate de mașini, un magazin. Aproape de capăt, sub rămășițele unui vechi pod, crește o vegetație abundentă, iar niște grobieni au aruncat multe gunoaie. În cazul în care doriți să vă mutați în zonă, am văzut și două anunțuri de vânzare a unor proprietăți.
P.S. Din păcate, aparatul foto nu a avut o zi bună, așa că unele din pozele din galerie sunt în ceață, fapt pentru care îmi cer iertare cititorilor.
