Cât de departe poate merge dragostea pentru câinii fără stăpân?! Atât de departe încât să lași în urmă visul de a deveni inginer în cadastru și să-ți deschizi o asociație și un adăpost pentru câinii abandonați. Astăzi vorbim cu și despre Nicoleta Ilie, o tânără orginară din Paltin, care în luna martie a anului trecut a deschis adăpostul „Căsuța lui Azor‟, loc în care câinii și, recent, pisicile fără stăpân, primesc a doua șansă la viață. „Totul a început acum patru ani cu un cățeluș pe nume Jack pe care l-am salvat de pe stradă, și care a stat lângă mine în cele mai grele momente, de la licență, până la multe altele care au urmat. După ce am absolvit Liceul de Artă din Focșani, profil Arhitectură, am mers la Universitatea din Brașov, pe Cadastru. În facultate eram iubitoare de câini, dar nu m-aș fi gândit niciodată că voi ajunge să salvez atât de mulți. În anul doi de facultate a apărut Jack, și tot în aceeași perioadă, am început să fac voluntariat‟, povestește Nicoleta Ilie.
Viața de student venit din provincie poate fi puțin greoaie la început. Dorindu-și să fie independentă financiar, Nicoleta Ilie s-a angajat și, din puținii bani pe care-i câștiga, reușea să fac un bine donând fie bani, fie saci cu mâncare asociațiilor care se ocupau cu salvarea câinilor fără stăpân. Pe zi ce trecea, visul de a deveni inginer pălea în fața celui de salva cât mai multe suflete chinuite. După ce a absolvit și Master-ul, Nicoleta Ilie s-a căsătorit și, mutându-se împreună cu soțul la curte, a găsit o cățelușă cu pui de care a avut grijă, căutându-le casă noilor membri ai familiei. „Numele Asociației «Căsuța lui Azor» vine de la câinele pe care l-am găsit în curte când m-am căsătorit. Era un câine amărât, legat în lanț, așa cum sunt ținuți câinii la țară. Azor este și acum câinele familiei. Adăpostul îl am de un an și șapte luni, pe un teren din zona Obor‟, explică tânăra.
„Acum, în adăpost sunt în jur de 300 de căței‟
Inițial, Nicoleta Ilie își împărțea timpul între casă, job și adăpost, însă, copleșită de numărul cazurilor la care era solicitată să intervină, vrânceanca și-a dat demisia de la locul de muncă, alegând să-și dedice timpul asociației. „E relaxant pentru că fac ceea ce-mi place. Tot timpul am căutat să fac ceea ce-mi face bine, dar, în același timp, este foarte greu, este foarte mult stres, întâlnesc foarte multă lume rea care nu înțelege ceea ce fac, care judecă și care nu mă acceptă în jur. Am pățit de curând să mă duc la o farmacie direct de pe teren, grăbindu-mă pentru că aveam un câine bolnav în mașină, și un domn care aștepta la rând mi-a spus să plec pentru că-l deranjează mirosul. Dar mergem înainte. Am muncit până anul trecut în august. Mergeam în paralel și cu munca și cu adăpostul, însă, dacă în martie, când am deschis adăpostul, aveam undeva la 20/30 de animale, în august am reununțat la job pentru că nu mai făceam față și muncii, și adăpostului. În prezent, adăpostul are în jur de 300 de căței. Mai nou, salvăm și pisicuțe, pe care le ținem separat de căței‟, mai spune Nicoleta Ilie.
Deși majoritatea dintre noi avem un animal de companie, respectiv un cățel pe care-l scoatem la plimbare, puțini sunt cei care acceptă să adopte un cățel de pe stradă, observă Nicoleta Ilie. Asociația „Căsuța lui Azor‟ funcționează, în mare parte datorită donațiilor venite din partea asociațiilor mai mari din străinătate, ai căror reprezentanți trimit fie bani, fie saci cu mâncare și medicamente. „Totul funcționează prin ONG-urile mai mari din afara țării care promovează câinii și care ne ajută să le găsim stăpâni, ne trimit bani, hrană și tratamente. Din păcate, oamenii de la noi nu sunt deschiși adopțiilor, iar cei care spun că vor să adopte un cățel, adandonează ideea din diferite motive. Un singur câine a plecat de la mine la cineva de aici, restul sunt trimiși în străinătate. Sunt transportați cu o mașină autorizată, cu o capacitate maximă de 20 de căței, iar totul se face pe bază de contract cu adoptatorii. Câinii pleacă la adoptatori doar dacă aceștia din urmă îndeplinesc anumite criterii. Se fac verificări la domiciliu, se ia în calcul vârsta copiilor, programul familiei, job-ul. Persoana care adoptă un cățel trebuie să aibă peste 18 ani și o locuință stabilă. Și eu le cer oamenilor care vor să adopte un cățel să știu în continuare date despre cățelul respectiv, însă, în general, oamenii sunt obișnuiți să-și ia un cățel pe care, atunci când pleacă în vacanță, să-l lase în grija unei vecine care mai aruncă o bucată de pâine peste gard‟, spune, dezamăgită, Nicoleta Ilie.
Vrei să devii voluntar?!
În prezent, de cele aproximativ 300 de suflete care și-au găsit „cămin‟ în cadrul Asociației „Căsuța lui Azor‟ se ocupă trei membri și doi voluntari – un număr mult prea mic pentru volumul mare de muncă. „Ne-ar ajuta foarte mult dacă am mai găsi voluntari care să-i plimbe pe căței, oferindu-le relaxarea de care au nevoie. De curățenie ne ocupăm noi, nu-i vom pune pe ei. Ce criterii trebuie să îndeplinească un voluntar?! Să aibă peste 18 ani, să-i placă animalele, să nu-i fie frică de căței și să-și dorească să ajute. Într-adevăr, câinele simte dacă îți este frică de el, tocmai de aceea, atunci când încercăm să-l abordăm, este bine să coborâm la nivelul lui, deci nu-i aruncăm mâncarea din picioare, și, oferindu-i ceva de mâncare, încercăm să-l mângâiem. Unii câini de pe stradă pot avea tendința să muște dacă sunt atinși în zona gâtului, și asta pentru că, cel mai probabil, au fost ținuți în lanț. Am multe planuri de viitor, însă cel pe care îmi doresc să-l îndeplinesc primul ar fi să reușesc să mai achiziționez un teren pentru a crea un spațiu de joacă pentru câini, în care să-i plimbăm‟, spune Nicoleta Ilie.
De curând, pe numărul de telefon al asociației a sunat o doamnă care „amenința că-și omoară propriul câine, dacă nu ne ducem să-l luăm pentru că ea nu-l mai poate ține‟, povestește tânăra. Însă cazul care a impresionat-o cel mai mult este cel al unui cățel paralizat de care a avut grijă șase luni. „Pe timpul iernii am avut 11 câini paralizați pe care eu îi spălam și de care aveam grijă, însă cel mai mult m-a impresiont un cățel de talie mare, care avea 38 de kilograme, și care se chinuia în fiecare zi să trăiască. El m-a dat cel mai tare peste cap în perioada aceea. Toată lumea recomanda eutanasierea pentru că, în astfel de cazuri, aceasta este soluția, însă m-am încăpățânat să-l ajut să trăiască și, după șase luni, l-a luat în adopție o doamnă care are 50 de câini paralizați în Olanda.
Cum a ajuns la noi?! Am văzut un anunț postat pe internet cu el. Fusese găsit undeva aproape de Galați și nimeni nu-l voia, așa că am spus că-l vreau eu‟, povestește Nicoleta Ilie.
Din dorința de a ajuta cât mai multe suflete chinuite, Nicoleta Ilie spune că urmează un curs de tehnician veterinar. „Scopul adăpostului nostru este acela de a salva câinii de pe stradă și să nu ajungă să fie eutanasiați după 14 zile, procedură care se aplică în adăposturile publice. Noi salvăm cățelul, îl aducem în adăpost, în vaccinăm, deparazităm, sterilizăm, încercăm să-i găsim un cămin și, dacă nu reușim, îl păstrăm, oferindu-i posibilitatea să trăiască fericit. Adopțiile ne-ar putea ajuta ca noi să salvăm și alți câini de pe stradă‟, mai spune Nicoleta Ilie.
Mai multe detalii despre Asociația „Căsuța lui Azor‟ din Focșani găsiți pe:
https://ro.asociatia-casuta-lui-azor.com
https://www.facebook.com/groups/210856984275142/
Donații pot fi făcute în contul RO21 RZBR 0000 0600 1536 1323 sau prin paypall: i_nico@yahoo.com
Am o casa la VIRTESCOIU.Nu locuiesc acolo, dar ma duc zilnic, indiferent de anotimp. Acolo s-au pripasit unii caini abandonati careintre timp s-au inmultit. Am incercat sai gonesc, dar nu au plecat. De mila i-am hranit.
Probema este ca ies la drum si latra la carute, biciclisti, etc, si am reclamatii la Primarie, Politie, desi fac toate eforturille sa la acopar gaurile. Primaria si Politia spune sa scap de ei, dar nu ma ajuta cu nimic. Am cerut sa cheme hingherii, dar raspunsul a fost ca nu au bani. Eu ce sa fac, costurile cu intretinere lor sint peste pensiile mele.