A fost numit șef de promoție în 2008, fiind elev al Școlii de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu‟ din Boldești. De 13 ani îmbracă uniforma de pompier și salvează zilnic viața și bunurile semenilor aflați în pericol. Este kinetoterapeutul echipei de handbal masculin CSM Focșani 2007 și absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice din București. Este tată și soț. Astăzi, plt. adj. Ionuț Florin Vasile Răuță, șef gardă de intervenție la Detașamentul de Pompieri Focșani,ne va povesti cum, de la tânărul fotbalist care a fost nevoit să lucreze într-un supermarket, a ajuns pompier.
„Ceea ce suntem în prezent, se datorează acțiunilor din trecut. Am o soră mai mare care este cadru militar la IPJ și cred că datorită ei am ales și eu să îmbrac haina militară. Am fost elev al Liceului nr. 5 din Focșani, perioadă în care am jucat fotbal. Tatăl meu, Radu Vasile, a fost handbalist de performanță. Am fost la judo, la baschet și, în cele din urmă, la vârsta de 10 ani, am ales fotbalul‟, povestește Ionuț Vasile.
La finalul clasei a XII-a, Ionuț Vasilea fost pus în fața unei alegeri importante pentru un tânăr de 18 ani. „Tata m-a pus să aleg între o carieră nesigură în plan sportiv și un loc de muncă stabil.M-am dus la Râmnic, spunându-i tatălui meu că vreau să mai dau o probă, pentru că am în sânge fenomenul fotbalistic. La vremea aceea, Râmnicul era în divizia C. Am avut un meci amical, m-am descurcat bine, însă antrenorul de acolo i-a spus tatălui meu: «Domnule Vasile, copilul dumneavoastră este foarte bun, dar avem și noi din ăștia». A fost ca un duș rece. Eram bun, dar nu aveam nimic special‟, spune Ionuț Vasile.
Având exemplul surorii mai mari, care absolvise Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr‟ Câmpina, Ionuț Vasile a fost sfătuit de tatăl său aleagă același drum. „Tata m-a trimis să-mi fac și eu dosarul medical. Nu l-am făcut, așa că am ajuns să lucrez într-un supermarket. M-am descurcat foarte bine, însă, la un moment dat am renunțat pentru că, deși eram trei, chiar patru pe secția de carne, eu mă duceam să primesc marfa, eu o puneam la frigider, eu o cântăream și tot eu o scoteam la raft. Dacă fetele aveau nevoie de ajutor la tejghea, mă duceam și acolo, în timp ce alte două, trei colege, nu făceau nimic. După câteva ture asemănătoare, m-am dus cu un tupeu inconștient la director și i-am spus că nu mi se pare corect ce se întâmplă. Ulterior l-a chemat pe tata care m-a mustrat pentru ceea ce făcusem. Am lucrat la supermarket un an, timp în care am învățat pentru școala militară și mi-am făcut și dosarul medical‟, povestește vrânceanul.
De la nota 4, la șef de promoție
Vrânceanul spune că școala militară a fost „un șoc la fel de benefic‟ precum cel pe care l-a avut atunci când a aflat că, deși era un jucător de fotbal bun, nu se diferenția cu nimic față de cei pe care echipa de la Râmnic îi avea deja. În prima săptămână ca elev al școlii de subofițeri de pompieri, Ionuț Vasile a primit nota 4 pentru că… nu s-a pregătit. „În prima zi în care am ajuns la școala din Boldești, într-o vineri, s-a făcut o instrucție în care am învățat poziția de drepți, încadrarea în pluton, mersul cu plutonul, mersul cu formația, iar luni dimineață ne-a fost prezentată conducerea școlii, dirigintele clasei și la ora 09:00 deja aveam prima oră de stingere. A intrat un om foarte respectat în școală, col. Teodorescu, care ne-a predat despre stingere, ce este arderea, ce este incendiul.
Am terminat următoarele materii, iar a doua zi, prima oră, am avut tot stingerea. Intră în clasă domnul colonel, toată lumea se ridică în picioare, șeful clasei dă raportul cu prezența, iar domnul colonel deschide catalogul la Vasile și întreabă: «Ce ați avut de pregătit pentru astăzi?». Nu mă pregătisem, nu eram conștient că ne va asculta chiar a doua zi. Așa că mi-a pus 4 în catalog. A fost un șoc, știind că trebuie să-mi depășesc statutul și să învăț, astfel încât să nu mă mai întorc în acel supermarket în care lucrasem‟, spune Ionuț Vasile. După un duș rece, vrânceanul a înțeles că trebuie să fie pregătit în orice moment și la toate materiile, astfel încât acest episod să nu se mai repete. Așa se face că la finalul celor doi ani de școlă, Ionuț Vasile a ajuns șef de promoție.
Școala de Subofițeri de Pompieri din Boldești l-a ajutat pe Ionuț Vasile nu doar să devină un pompier bun, ci și un om mult mai responsabil și atent la nevoile celor din jur. „Țin minte că am avut un profesor la Comunicare care impunea respect de când intra în sala de clasă și a cărui prezența m-a fascinat încă de la început. Din acest motiv, atunci când dânsul m-a întrebat dacă vreau să-mi fac lucrarea de licență la Comunicare, am zis «da» fără să ezit. Am obținut nota maximă la scris. Știam pe de rost 10 paragrafe din lucrarea mea, însă cei din comisie, care nu erau de la noi din școală, mi-au adresat întrebarea: «ce este empatia?». Mi se face pielea de găină și acum pentru că, la orele de Comunicare participam activ, și asociam această materie doar cu empatia. Am răspuns corect și… am ieșit șef de promoție‟, spune, Ionuț Vasile.
Vrânceanul a făcut stagiul de practică la Galați, acolo unde a și participat la intervenții. „Îmi amintesc că printre primele misiuni pe care le-am avut acolo, a fost un incendiu în Galați, la etajul 6 al unui bloc. Ieșeau flăcări foarte puternice pe geam, iar străduța pe care trebuiau să intre autospecialele, era foarte îngustă. La un moment dat, ne-am dat jos pentru că trebuia să facem o linie de furtun până la casa scării ca mai apoi să urcăm la etaj. Așa cum se procedează în astfel de situații, alimentarea cu gaze și energie electrică a fost întreruptă și pe casa scării era beznă totală. Țin minte că furtunul era spart pe alocuri și am fost nevoit să urc și să cobor de mai multe ori, cu teama ca nu cumva, la un moment dat, să cedeze furtunul și să iasă din racor. Dacă la nivelul solului, lucrăm cu 2/3 bari, la etajul 6 se ajunge la 10 bari. Am scăpat cu bine și, după ce au terminat colegii de stins, am intrat în acel apartament să văd ce a mai rămas… totul era scrum‟, își amintește el.
Pompier și kinetoterapeut din pasiune
În 2008, proaspăt absolvent al Școlii de Subofițeri de Pompieri „Pavel Zăgănescu‟ Boldești, Ionuț Vasile pășea încrezător pe poarta Detașamentului de Pompieri Focșani din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) „Anghel Saligny‟ al județului Vrancea, încadrând postul de comandant de echipaj. Tânărul spune că, în urmă cu 13 ani, numărul situațiilor de urgență din Vrancea era mult mai mare decât cel din prezent.
L-am întrebat ce definește un bun pompier?! „Pe lângă o bună pregătire fizică, un bun pompier trebuie să aibă tărie de caracter, devotament pentru semeni, curaj și un temperament aparte. Dacă are aceste calități, atunci când apar graba, frica, radiația, căldura, presa, înălțimea, subsosul, întunericul, un bun pompier ar trebui să le poată ține piept tururor acestor provocări enumerate mai sus‟, răspunde pompierul.
În ultima perioadă, vrânceanul spune că a devenit un om al religiei și, de fiecare dată când pleacă la intervenție, își face semnul crucii și spune: „Doamne ajută să ne întoarcem sănătoși!‟. „Îmi aduc aminte de un incendiu la o locuință într-o zonă de munte. După drumul principal se urca puțin printr-o pădurice, iar când am ajuns sus, pe platou, și m-am uitat de jur împrejur, casa, fânarul, lemnele depozitate, garajul, adăpostul pentru animale, toate erau într-o flacără extraordinară. Imediat m-am uitat la un copac să văd dacă bate vântul. Casa și toate celelalte anexe erau dispuse la 10/20 de metri una de alta, astfel că riscul de a se propaga atât de repede focul, nu prea exista. Copacii erau liniștiți, ceea ce înseamnă că nici vântul nu contribuise la propagarea focului. Imediat, mi-am spus în gând: «aici, cineva a dat foc». Și chiar așa a fost. Un bărbat a dat foc acelei case și, pornit să facă rău, a încercat să dea foc unei alte case în Odobești, norocul făcând însă ca polițiștii să-l prindă‟, povestește Ionuț Vasile.
În tot acest timp, fotbalul a rămas în plan secund, din cauza unei probleme medicale, astfel că vrânceanul a hotărât să urmeze o școală de trei ani în urma căreia a devenit kinetoterapeut. „La o săptămână după ce am absolvit, am fost sunat și am aflat că echipa de handbal masculin a promovat în Liga Națională și este nevoie de un kinetoterapeut. Se întâmpla în 2014‟, își amintește el. Din acel an, Ionuț Vasile este kinetoterapeutul echipei de handbal masculin CSM Focșani 2007.
„Gândul meu este permanent la familie pentru că ea îți oferă cea mai mare satisfacție și cele mai mari bucurii. Vin de drag la muncă, iar colegilor de la ISU Vrancea le spun doar atât: «gândiți-vă că voi sunteți salvatorii». În plan personal, îmi doresc sănătate, celelalte vin de la sine‟, conchide Ionuț Vasile.
