Astăzi vom afla povestea unei familii de pompieri din Vrancea. Tatăl, plutonierul adjutant Nicușor Poiană (47 ani), lucrează în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Vrancea de aproximativ 15 ani, în timp ce fiul său, sergent major Claudiu Cosmin Poină (22 ani), a ales să-l urmeze în carieră pe tatăl său în urmă cu trei ani. În prezent, cei doi pompieri lucrează în cadrul Stației de Pompieri Vidra. Nicușor Poiană mai are un fiu în vârstă de 15 ani căruia îi surâde ideea de a deveni tot pompier.
În cei 15 ani de activitate, Nicușor Poiană a adunat în tolba sa destule povești pe care le va spune cu drag nepoților: a salvat oameni din flăcări, a resuscitat pacienți aflați în stop cardio-respirator și chiar a ajutat la nașterea unei fetițe. „De mic am avut deprinderi de a ajuta semenii. Am făcut stagiul militar la vârsta de 20 de ani, cu ideea de a veni șofer la pompieri. Nu a fost să fie atunci. Când am venit din armată, s-au dat examene la Gardienii Publici. Am absolvit printre primii 24. Am lucrat timp de 3 ani pe postul de gardian public în cadrul Detașamentului Odobești, după care, în 1997 m-am angajat la o firmă de confecții ca mecanic mașini și utilaje, unde am stat până în 2005. În 2005 am lucrat în cadrul Electrica Vrancea, iar în 2006, când s-a dat examen la ISU Vrancea, am vrut să ajung la meseria care-mi plăcea de fapt: salvarea persoanelor‟, povestește Nicușor Poiană.
Pompier din tată-n fiu
Cei doi pompieri vrânceni spun, glumind, că acasă au un „mic echipaj de intervenție‟, iar bucuria este cu atât mai mare, cu cât reușesc să salveze atât viețile oamenilor, cât și bunurile acestora. După ce a absolvit Liceul „Simion Mehedinți‟ Vidra, Claudiu Poiană a ales să urmeze cursurile Școlii de Subofițeri de Pompieri „Pavel Zăgănescu‟ Boldești. „Părinții au fost mereu alături de mine. Știind că este o meserie frumoasă, m-au susținut întru totul. Mama mi-a spus să am mereu grijă de mine și să mă întorc sănătos acasă de la fiecare intervenție. Îmi place să am de-a face zi de zi cu oamenii, să-i ajut. Prima dată am lucrat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Vrancea, la Detașament, ulterior, de puțină vreme, m-am mutat la Stația de Pompieri (SP) Vidra. Este o plăcere și o satisfacție să știi că tatăl tău a salvat atâtea vieți și că tu poți să-i urmezi meseria. De fiecare dată când pleca tata la serviciu, îi spuneam: «te aștept la fel cum ai plecat de acasă! Sper să nu intervină nimic». Pot spune că de mic mi-am dorit să-l urmez, acultându-l mereu cum ne povestea ceea ce făcea în misiuni.
Una dintre misiunile la care am participat a fost în Focșani. Un tănâr de aproximativ 30 de ani avea probleme respiratorii, simțea că nu mai are aer și era foarte slăbit. Cu ajutorul colegilor, l-am conectat la butelia de oxigen și am reușit să-l stabilizăm în drum spre spital. Ulterior, am aflat că bărbatul și-a revenit total‟, povestește Claudiu Poiană.
Nicușor Poiană se mândrește cu faptul că fiul său, Claudiu, a intrat printre primii la școala militară, obținând 97 de puncte din 100. Tânărul pompier, Claudiu Poiană spune că a fost printre primii dintre colegii săi care a intervenit la prima suspiciune de COVID-19 din Vrancea. „Prima intervenție, chiar eu am prins-o pe județ, cu ambulanța SMURD. Era ceva ce nu mai văzusem până la acel moment. Dar am trecut peste. Ceea ce pentru unii este ceva uau, pentru noi a devenit o normalitate. Pot spune că pandemia m-a făcut mai puternic‟, consideră Claudiu Poiană
Nicușor Poiană: „Le-am spus colegilor că ne pregătim de naștere‟
Curajul, încrederea în forțele proprii, puterea de muncă și dorința de a-i ajuta pe ceilalți sunt trăsăturile pe care Claudiu Poiană le-a moștenit de la tatăl său. Nicușor Poiană spune despre fiul său mai mare că este „un băiat cuminte, ascultător, cu bun simț, curajos și deștept‟. Una dintre misiunile pe care le povestește cu drag tatăl pompier, s-a întâmplat în urmă cu 5 ani, când Nicușor Poiană a ajutat o mămică de 16 ani să-și aducă pe lume fetița. „Prin 2016 am avut o intervenție la Sahastru. O fată de 16 ani acuza dureri de cap. A fost preluată cu ambulanața și, pe drum, la ieșirea din sat, a început să o doară și burtă. În urma unui consult rapid, ne-am dat seama că fata era gravidă. După vreo 2 kilometri s-a declanșat nașterea. Le-am spus colegilor că ne pregătim de naștere.
Am anunțat dispeceratul, ulterior, văzând că situația este atât de gravă, ne-am mobilizat. La consult, deja i se vedea capul copilului. Așa că am ajutat mămica să nască. Am curățat copilul, o fetiță, iar la spital, domnul doctor ne-a felicitat pentru modul în care am intervenit. După naștere, mama a expulzat și placenta, iar colegul îmi spune: «Cred că a mai făcut unul». I-am spus că nu este vorba de un alt copil și că de aici va lucra domnul doctor. Ajunși la spital, domnul doctor a spus că am procedat foarte bine pentru că, dacă am fi extras placenta în ambulanță, am fi putut declanșa o hemoragie puternică pe care nu o poți opri decât la spital‟, povestește Nicușor Poiană.
Au fost și misiuni în care tatăl și fiul au intervenit împreună, una dintre ele fiind un incendiu la Tulnici. „Aveam emoții, bineînțeles. Am fost fericiți că s-a terminat totul cu bine, au rămas doar pagubele materiale. Noi lucrăm împreună și acasă și ne înțelegem din priviri‟, spune Claudiu Poiană. Când nu salvează oameni din flăcări sau accidente, Nicușor și Claudiu Poiană merg la Centrul de Transfuzie Sanguină Vrancea pentru a dona sânge, tatăl fiind donator de peste 15 ani.
„O victimă încarcerată nu trebuie niciodată mișcată pentru că i se poate face mai mult rău‟
Pompierul nu este doar persoana care stinge incendii, pompierul este omul care, în timpul intervenției, devine înger păzitor pentru victime. „În cazul unui accident rutier, o victimă încarcerată nu trebuie niciodată mișcată din locul în care este pentru că i se poate face mai mult rău. Fiind accident, există suspiciunea de fractură de coloană cervicală. Doar dacă sunt persoane care au ieșit din mașină și care au o hemoragie, putem interveni pentru oprirea hemoragiei cu un material steril. În momentul unui accident, toate persoanele implicate suferă atac de panică și trebuie liniștite. Am fost solicitați să intervenim la un accindent cu doi motocicliști implicați în zona Greșu. Unul dintre ei era mai mult speriat, decât rănit. După ce l-am luat în ambulanță și l-am liniștit, a spus: «Să-i dea Dumnezeu sănătate celui care a stat lângă mine, pentru că întotdeauna mi-a spus să fiu calm, să mă liniștesc». Avea un picior fracturat, nu-l putea mișca și îi era foarte frică‟, povestește Nicușor Poiană.
Acestaspune că nimic nu se compară cu fericirea pe care o ai după ce ai salvat viața unui om. „Într-una din zilele în care eram la serviciu, am fost anunțați că la aproximativ 500 de metri de unitate, un băiat electrocutat a căzut de pe stâlp. Ne-am deplasat cu ambulanța SMURD, era și ambulanța SAJ, și împreună am reușit să aducem băiatul la viață prin masaj cardiac. Băiatul, tatăl a trei copii, avea în jur de 21 de ani. L-am readus la viață, l-am dus în funcții bune la spital, ulterior am aflat că s-a vindecat complet. A fost o satisfacție foarte mare pentru că am salvat viața unui tânăr pe care-l așteptau acasă trei suflete‟, mai spune Nicușor Poiană.
Le urăm succes în misiuni celor doi pompieri vrânceni, Nicușor și Claudiu Poiană, și să se întoarcă mereu sănătoși acasă!
