Respirația este poarta către cele mai importante sisteme ale organismului. Respirând corect, comunicăm cu organismul și organele sale. Prin respirație asigurăm o bună funcționare a sistemului nervos, relaxăm musculatura, oxigenăm sângele, ajutăm inima să pompeze cu mai multă vitalitate sângele, contribuim la o mai bună digestie și ne asigurăm relaxarea de care are atâta nevoie organismul nostru. Respirația corectă folosește la capacitate maximă funcțiile plămânilor. O respirație corectă presupune să respirăm mai mult pe nas și nu pe gură.
Mulți oameni nu știu însă să respire corect. Atunci când nu respirăm pe nas, folosind corect aparatul respirator, celelalte organe au de suferit. Pentru un aport mai mare de oxigen, este necesar să angajăm în respirație mușchiul diafragmei, respirând liber și profund, cu tot abdomenul. Acest procedeu contribuie la păstrarea unei stări de vitalitate pentru organism, înlăturând stările de oboseală. Pentru că mulți trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, vorbim cu cei dragi pe fugă, facem totul în fugă, evident că și respirăm pe fugă, vitregind întreg organismul. Necesarul de oxigen, care ar putea face organismul să funcționeze ca un ceas elvețian ajunge astfel fracționat în plămânii noștri.
Specialist ORL, medicul primar Bogdan Marinescu (FOTO), de la Spitalul Județean „Sfântul Pantelimon” Focșani, ne-a spus că „respirația fiziologică este cea pe nas, pentru că nasul reprezintă primul filtru al organismului, reușind să amelioreze substanțial calitatea aerului inspirat (filtru mecanic, umidificator, încălzitor, etc). Atunci când semnalăm o respirație preponderent orală, putem bănui că persoana respectivă suferă de anumite afecțiuni. Specialitatea ORL se ocupă, printre altele, și de problemele obstructive care apar în segmentul superior al căilor respiratorii. Acestea sunt cele mai frecvente la copii, unde ponderea cea mai mare ca patologie o reprezintă rinoadenoiditele, popular cunoscute ca și «polipi», iar în rândul adulților patologia este mai variată, fiind constituită din rinite cronice alergice, deviații de sept nazal, polipoza nazală și câteodată formațiuni tumorale rino-sinusale. Datorită numeroaselor raporturi anatomice intracraniene, patologia nazală, obiectivată în general printr-o respirație nazală deficitară, se poate complica frecvent și prin afectarea celorlate organe apropiate, urechi, sinusuri, laringe, dar și a celor la distanță, trahee, plamân, etc. Virozele respiratorii sunt contractate în general mai frecvent de către persoanele cu respirație preponderent orală (aceasta reprezintă singura poartă de admisie a bolilor infecto-contagioase transmise aerogen), cavitatea orală având un rol inferior nasului în apărare”.
Potrivit medicului, „când respirăm pe nas, aerul este încălzit, umezit și filtrat prin trecerea de-a lungul cornetelor nazale (crearea unui curent de aer turbionar) și prin sinusuri. Sinusurile produc mucus pentru a facilita «prinderea» particulelor contaminante. Când respirăm pe gură, practic nu beneficiem de acest filtru. Respirația prin cavitatea orală poate duce așadar la slăbirea sistemului imunitar și la îmbolnăviri frecvente, mai ales dacă vorbim despre o persoană care suferă și de afecțiuni cronice asociate, dar și de copiii care sunt tratați de repetate episoade de infecție la nivelul căilor respiratorii superioare, necăutându-se sursa acestora. Respirația orală este fiziologică în timpul eforturilor fizice intense, atunci când nevoia organismului (muschi, inima) de oxigen crește substanțial, calibrul foselor nazale nefiind suficient în acest caz pentru admisia aerului în cantitatea suficientă. Respirația pe gură expune în mod direct pacientul la virusuri și bacterii, mai ales dacă este frecvent înconjurat de colectivitate. De aceea, este indicat atunci când se observă o creștere a ponderei respirației orale, pacientul să se prezinte la medicul de familie, unde poate primi tratament sau indicația de consult ORL. Unele afecțiuni pot beneficia de tratament medicamentos ambulator, altele pot avea doar o rezolvare chirurgicală în serviciul ORL al Spitalului Județean, iar altele pot necesita implicarea mai multor specialități – pneumologie, alergologie, pediatrie. Este foarte important de subliniat faptul că o respiratie bună nazală asigură o cantitate suficientă de oxigen în principal creierului, mărind randamentul intelectual al pacientului (lucru observabil în general la pacientul pediatric), prin absența senzației permanente de oboseală și lipsa capacității de concentrare”.
Respirația corectă are importante efecte și asupra psihicului nostru. Ea ne poate ajuta să eliminăm tensiunea acumulată în momente de așteptare, în situațiile conflictuale, acționând și asupra somnului, care poate avea îmbunătățiri considerabile, odată ce învățăm să respirăm corect.
Aerul este hrana organelor noastre, tocmai de aceea este important să avem grijă de felul în care ne hrănim organismul. Oboseala cronică este un cap de linie a unui drum extrem de vicios. Un organism crispat duce la o asimilare incorectă a alimentelor de către sistemul digestiv, acesta fiind și el afectat de respirația incorectă și de stres. Prin urmare, alimentația asimilată incomplet sau incorect poate duce chiar la eliberarea de toxine în organism, ceea ce duce mai departe la îmbolnăviri.
O respirație corectă înseamnă echilibru, înseamnă o minte limpede, înseamnă sănătate și forță de muncă. Deși e nevoie de exercițiu și perseverență pentru ca respirația corectă să devină un act inconștient și obișnuit, cu timpul va veni de la sine.
Omul civilizat a uitat să mai respire corect, dar conștientizarea și ritmarea respirației este una dintre cele mai importante măsuri pe care individul o poate lua pentru sănătatea sa. Dacă doriți să aveți o viață mai bună, o minte mai iute și un organism mai sănătos, reînvățați să respirați!
