În fiecare zi, în rubricile de mică publicitate ale ziarelor sunt anunțuri prin care diverse persoane își exprimă dorința de a angaja îngrijitori permanenți sau doar pe perioada cât ele sunt la serviciu, pentru părinții ori bunicii ajunși neputincioși. Din păcate, acest obiectiv este extrem de greu de atins. Și asta, pentru că tot mai puțini sunt cei care oferă astfel de servicii, fiind bine știut faptul că să ai grijă de un vârstnic nu e deloc ușor, iar responsabilitatea care trebuie asumată este foarte mare…
Ceea ce nu se prea știe este faptul că legislația în vigoare are o prevedere care vine în ajutorul celor ce au nevoie de îngrijitori pentru bătrânii din familie! Mai exact, acestora li se oferă posibilitatea de a merge doar patru ore la serviciu, dar salariul să le rămână întreg, jumătate plătit de angajator, jumătate de autoritățile locale, în anumite condiții. „Soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregătire medie”, prevede articolul 13, aliniat 2 din Legea nr. 17/2000, lege privind asistența socială a persoanelor vârstnice. Mai mult, actul normativ stabilește că timpul cât soțul sau rudele au fost încadrate în aceste condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.
De aceste prevederi pot beneficia salariații care lucrează pe baza unui contract individual de muncă, iar angajatorul trebuie să fie de acord cu cererea salariatului de a modifica durata normală de timpului de muncă. „Prevederile legale menționate se aplică în situația în care soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă au încheiat un contract individual de muncă, acestuia modificându-i-se durata în contract de muncă cu timp parțial, cu acordul părților. (…) Contractul individual de muncă al salariatului poate fi modificat numai cu acordul părților, însă, fiind vorba de un drept acordat în temeiul legii soțului și rudelor care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă, considerăm că angajatorul nu poate refuza solicitarea persoanei în cauză de modificare a contractului individual de muncă”, au declarat reprezentanții Serviciului Comunicare, Mass-Media și Statistică din cadrul Ministerului Muncii specialiștilor de la avocat.net.
Totodată, același articol 13, aliniat 1 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice mai prevede că: „Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situația de dependență sociomedicală, stabilită conform grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracțiuni de normă sau normă întreagă, în funcție de perioada de îngrijire necesară a se acorda”.
Cererile se depun la Serviciul Public Local de Asistență Socială
Pentru a beneficia de această prevedere legislativă, solicitanții trebuie să fie soț/soție sau rudă a persoanei dependente. De asemenea, ei trebuie să depună o cerere la Serviciul Public Local de Asistență Socială (SPLAS) ce funcționează în cadrul primăriei de domiciliu. Este vorba de o cerere prin care se solicită acordarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu, în urma căreia angajații SPLAS și un medic vor face o anchetă socială la domiciliul vârstnicului. Dreptul la asistență socială se stabilește pe baza anchetei sociale, respectându-se criteriile prevăzute în Grila națională de evaluare a persoanelor vârstnice, gradele de dependență stabilindu-se, de asemenea, potrivit aceleiași grile.
Această prevedere este, mai mult ca sigur, necunoscută cetățenilor care se confruntă cu o astfel de problemă, pentru că la SPLAS Focșani, de la intrarea în vigoare a legii (2007) și până în prezent, nimeni nu a venit cu o astfel de cerere. „Până în prezent, la instituția noastră nu s-a prezentat nicio persoană care să solicite acest lucru”, a declarat Mihai Ciobotaru, directorul Serviciului Public de Asistență Socială din cadrul Primăriei Focșani.
Cum se stabilește gradul de dependență
Gradele de dependență se stabilesc pe baza unor criterii menționate în Grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, prin evaluarea statusului funcțional, senzorial și psihoafectiv al persoanelor vârstnice. Astfel, gradele de dependență pot fi: gradul IA – persoanele care și-au puierdut total autonomia mentală, corporală, locomotorie, socială și pentru care este necesară prezența continuă a îngrijitorului; gradul IB – persoanele lucide sau ale căror funcții mentale nu sunt în totalitate alterate și care necesită supraveghere și îngrijire medicală pentru marea majoritate a activităților curente, zi și noapte. Aceste persoane nu își pot efectua singure activitățile de bază de zi cu zi; gradul IC – persoanele cu tulburări mentale grave (demențe), care și-au conservat în totalitate sau în mod semnificativ facultățile locomotorii, precum și unele gesturi cotidiene pe care le efectuează numai stimulate.
Necesită o supraveghere permanentă, îngrijiri destinate tulburărilor de comportament, precum și îngrijiri regulate pentru unele dintre activitățile de igienă corporală; gradul IIA – persoanele care și-au conservat autonomia mentală și parțial autonomia locomotorie, dar care necesită ajutor zilnic pentru unele dintre activitățile de bază ale vieții de zi cu zi; gradul IIB – persoanele care nu se pot mobiliza singure din poziția culcat în picioare, dar care, odată ridicate, se pot deplasa în interiorul camerei de locuit și necesită ajutor parțial pentru unele dintre activitățile de bază ale vieții de zi cu zi; gradul IIC – persoanele care nu au probleme locomotorii, dar care trebuie să fie ajutate pentru activitățile de igienă corporală și pentru activități instrumentale; gradul IIIA – persoanele care se deplasează singure în interiorul locuinței, se alimentează și se îmbracă singure, dar care necesită un ajutor nregulat pentru activitățile instrumentale ale vieții de zi cu zi. În situația în care aceste persoane sunt găzduite într-un cămin de persoane vârstnice, ele sunt considerate independente; gradul IIIB – persoanele care nu și-au pierdut autonomia și pot efectua singure activitățile vieții cotidiene. „Medicul specialist din colectivul care stabilește gradul de dependență al persoanei vârstnice este medic specialist în geriatrie-gerontologie sau, în lipsa acestuia, este medic care a absolvit cursuri postuniversitare în specialitatea geriatrie-gerontologie, avizate de Ministerul Sănătății”, au declarat, pentru avocat.net, reprezentanții Ministerului Muncii.
Primarul aprobă dreptul la servicii de asistență socială
Potrivit Legii nr. 17/2000, dreptul la asistență socială pentru o persoană vârstnică este stabilit pe baza unei anchete sociale realizate de asistenți sociali din cadrul SPLAS și medicul specialist al vârstnicului în cauză. De aemenea, autoritățile trebuie să stabilească, potrivit Grilei, gradul de dependență a vârstnicului. Totodată, salariatul solicitant – soț sau rudă a vârstnicului care necesită îngrijire – trebuie să aibă din partea angajatorului aprobarea modificării contractului individual de muncă în contract cu timp parțial. Pe baza tututor acestor lucruri se aprobă de către primar dreptul la servicii de asistență socială, pentru îngrijirea la domiciliu. Autoritățile locale vor trebui să suporte, în aceste situații, acordarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă a persoanei care are în îngrijire ruda vârstnică. Fondurile se asigură, potrivit Legii nr. 17/2000, din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregătire medie.
Legea nr. 17/2000, republicată, poate fi consultată accesând linkul: http://bit.ly/2fxT8Gm
De asemenea, Grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice poate fi consultată accesând linkul: http://bit.ly/2efzVwP
