L-am pierdut pe Eugen Găureanu, primul şahist din Vrancea care a obţinut titlul de maestru naţional, cel care aproape şase decenii a fost cel mai bun şahist vrâncean şi peste patru decenii a reprezentat în mod strălucit judeţul nostru la campionatele naţionale şi competiţiile interjudeţene, naţionale şi internaţionale de şah.
S-a clătinat doar Olimpul Om fiindcă ne-a rămas în amintirea tuturor iubitorilor de şah Olimpul Şahist, realizatorul unui palmares demn de toată admiraţia, cunoscut şi recunoscut de toţi vrâncenii ca şi de mulţi şahişti din ţară şi din străinătate. De câteva ori, în secolul trecut, partidele lui de şah au fost selecţionate şi publicate în Revista Română de Şah. Una dintre ele a fost comentată chiar de Florin Gheorghiu. Fără să intrăm în amănunte, amintim doar patru dintre foarte multele sale rezultate de răsunet: victoria la Ghe. Ovuleţ, Vatra Dornei, 1978, victoria la americanul Joseph Hwkins la Semifinala Cupei Mondiale – Şahul prin corespondenţă, 1978/1980, victoria la C. Minulescu, Herculane, 1983 şi, în mod deosebit, victoria la maestra internaţională maghiară Suzana Makai, Băile Herculane, 1984. În palmaresul maestrului există un număr foarte mare de partide jucate de la egal la egal cu cei mai buni şahişti români ai vremii, egaluri sau înfrângeri după lupte foarte echilibrate. (Se ştie că în şah, mai mult decât în alte sporturi, psihologic, este mai valoroasă o înfrângere cu un nume foarte mare, după o mare luptă foarte echilibrată şi de înalt nivel tehnic şi spectacular.) Astfel de partide a realizat Eugen Găureanu cu mulţi Maeştii Internaţionali, Maeştrii F.I.D.E., maeştri naţionali care ulterior au obţinut titluri internaţionale, dintre care amintim doar pe: Dumitrache Dragoş, Breahnă Radu, Spulber C., Lupu S., Mozeş E, Biriescu I, Şuta M, Ciolac Gh., Aniţoaie D., Navrotescu S., Humă D., Manole Vasile şi, în mod deosebit, maestrul internaţional Emanuel – George Reicher, cu care s-a întâlnit de mai multe ori (prima dată în 1952 la Casa Armatei Focşani, cum se numea atunci Cercul Militar).
S-a clătinat doar Olimpul Om fiindcă ne-a rămas ca moştenire Olimpul creator de operă artistică şahistă. Se ştie că, până la un nivel scăzut, pentru cei care practică şahul doar ocazional, acesta este un joc palpitant, un agreabil divertisment, o îndeletnicire plăcută. Pentru cei care îl practică ceva mai frecvent şi se ridică la un nivel ceva mai ridicat, şahul este un excelent mijloc de formare şi dezvoltare a unor calităţi ale personalităţii umane: atenţia, imaginaţia, fantezia creatoare, memoria, disciplina, spiritul de luptă, de autodepăşire, respectul pentru parteneri, concepţia că prin căutări se poate ieşi din situaţii critice, convingerea că rezultatele vin ca urmare a muncii, studiului, seriozităţii, nu cu noroc şi nicidecum întâmplător sau graţie unor împrejurări. La un nivel şi mai ridicat, pentru cei care se dedică activităţii competiţionale, sfera şahului se extinde, în afară de joc şi mijloc de formare şi dezvoltare a unor calităţi ale personalităţii umane, şahul mai este luptă, sport şi ştiinţă. Pe lângă aceste faţete ale şahului, la cel mai ridicat nivel şahist, acolo unde a reuşit să se ridice Maestrul Găureanu, pentru şahiştii ajunşi acolo şahul este şi o artă. Aceşti şahişti de elită nu se mai mulţumesc doar cu victoriile, cu titlurile, trofeele şi premiile câştigate. Ei simt imperios nevoia unor realizări artistice care să producă încântare, emoţii estetice spectatorilor, partenerilor sau celor care urmează să reconstituie la tablă partidele jucate de ei. Au aceleaşi aspiraţii ca şi pictorii, muzicienii, actorii de a impresiona în mod plăcut, de a se face remarcaţi şi admiraţi. Nea Găurică, aşa cum era numit de unii apropiaţi, reuşea de nenumărate ori acest lucru, ceea ce îi producea o deosebită satisfacţie şi în modul cel mai justificat şi demn mândrie pentru realizările sale de excepţie, aşa cum se întâmplă cu orice creator de operă artistică.
S-a clătinat doar Olimpul Om fiindcă ne-a rămas ca moştenire Olimpul Autor al unei cărţi de şah originale, „Repere teoretice şahiste“, publicată în 2012 cu sprijinul prestigioasei reviste „Oglinda literară“ şi a SC ATEC SRL Focşani. Apariţia cărţii a fost un eveniment istoric foarte apreciat de iubitorii şahului din Vrancea. M-am numărat printre cei care au vibrat de bucurie la apariţia cărţii şi i-au acordat toată atenţia şi admiraţia. S-ar putea spune că această carte este prima scrisă de un vrâncean. A mai fost în secolul trecut un autor de carte şahistă, inginerul Constantin Ştefaniu, născut la Păuneşti în 1918, localitate în prezent aparţinând judeţului nostru, dar plecarea autorului la Bucureşti s-a produs înainte de reforma administrativ – teritorială din 1968, când s-a înfiinţat judeţul Vrancea şi acesta a preluat Păuneştiul de la regiunea Bacău. Astfel că, în percepţia majorităţii iubitorilor de şah vrânceni, Constantin Ştefaniu era un bucureşten, fost băcăuan, iar sentimentul lor de apartenenţă la aceeaşi comunitate, identificarea cu autorul şi mândria publicării unei cărţi de şah erau cu totul şi cu totul altele în cazul apariţiei cărţii lui Eugen Găureanu, născut, crescut, legitimat şi consacrat la Focşani şi reprezentând o viaţă întreagă numai şi numai Oraşul Unirii.
S-a clătinat doar Olimpul Om fiindcă Olimpul Exemplu de pasiune, preocupare, abnegaţie şi dorinţă de autodepăşire a rămas viu în amintirea foarte multor şahişti care doreau să păşească pe urmele lui, să ajungă unde a ajuns el sau, de ce nu, mai sus. Avem nevoie de asemenea exemple, avem nevoie de modele de urmat, avem nevoie de ţinte spre care să tindem.
S-a clătinat doar Olimpul Om fiindcă Olimpul Familiei va rămâne la fel de semeţ în sufletul iubitoarei lui soţii, cea care l-a înţeles şi încurajat permanent, cea care a fost întotdeauna mândră de tot ce face el şi „a avut grijă de el ca de un copil“.
Anton SOARE, instructor de şah la C.S.M. Focşani 2007
