Își dorește să scrie o carte care să rămână moștenire nepoților ei. Așa că astăzi scriemși noi o pagină din viața sublocotenentului Vlada Dogoter, psihologul de la Batalionul 280 Infanterie Mecanizată „Căpitan Valter Mărăcineanu‟, unitate din cadrul Brigăzii 282 Blindată „Unirea Principatelor‟ Focșani. Sublocotenent Vlada Dogoter este un om cu multiple calități: este pasionată de pictură, poezie și actorie, talente moștenite din familie. În același timp însă, româncei născute în Rezina, oraș situat pe malul drept al Nistrului, îi place să ajute oamenii, fapt pentru care a studiat Psihologia. Nimic nu o caracterizează mai bine însă decât respectul față de uniforma militară și aplecarea spre ordine și rigoare. „Îmi plac foarte mult ordinea, disciplina și ceea ce reprezintă armata. Pentru mine înseamnă foarte mult că am ajuns în armată ca psiholog și că pot îmbina plăcerea de a ajuta oamenii cu aceea de a servi patria‟, spune slt. Vlada Dogoter.
„De mică mi-a plăcut să ajut oamenii‟
Cu toate că tatăl Vladei Dogoter și-ar fi dorit ca fiica lui să fie o mică prințesă, tânăra spune că din copilărie a fost atrasă de arme și de uniforma militară. Născută într-o familie de intelectuali, în care ambii părinți au terminat Actoria, iar unul dintre bunici a fost profesor de Muzică, Vlada Dogoter a îmbrățișat și această latură artistică. În timpul liceului, sublocotenentul a făcut parte, timp de patru ani, din trupa de teatru a Liceului „Vasile Alecsandri‟ din Bacău, tot în aceeași perioadă a făcut parte și din corul liceului. Mai apoi, timp de doi ani a studiat vioara în cadrul unei școli de muzică. „Pot spune că sunt o fire artistică, dar și una foarte pasionată de tot ceea ce însemnă ordinea și disciplina. Sunt foarte pasionată de arme, merg în timpul liber în poligon. În clasa a XII-a am fost foarte indecisă, nu știam dacă să dau sau nu la Academia de Poliție… Am decis în cele din urmă să dau la Facultatea de Psihologie, la îndrumarea profesoarei de Psihologie, Filosofie, Sociologie din liceu, care a zis că vede în mine o aliură de psiholog.
De mică mi-a plăcut să ajut oamenii; dacă vedeam pe cineva plângând, mergeam la el, îl întrebam ce s-a întâmplat. După ce am absolvit facultatea, am urmat două mastere, încă trăind cu speranța că o să fac psihologie criminalistică. Am făcut Master în domeniul Criminalisticii la Academia de Poliție. După ce am terminat, în 2018 au apărut locuri libere în Armată. Am susținut probele, le-am luat cu brio și am intrat la Chitila unde am făcut 6 luni de formare inițială. Noi, colegii, ne aducem aminte cu drag de acele momente. Mi-a plăcut foarte mult instrucția. Acolo nu eram psiholog, eram militar. Făceam instrucția pe care o face un soldat‟, spune, cu zâmbetul pe buze, slt. Vlada Dogoter.
„Trebuie să avem grijă de militarii noștri”
Armata, pe lângă rigoare și ordine, înseamnă grija față de semeni, tocmai din acet motiv, sublocotenent Vlada Dogoter este de părere că „trebuie să-ți placă ceea ce faci indiferent de domeniu, astfel încât să vii la muncă cu drag‟. Condiția fizică nu este singurul criteriu pe baza căruia cineva poate intra în Armată. „Contează foarte mult atât psihicul, cât și personalitatea. În Armată avem de-a face cu situații inprevizibile și trebuie să ne adaptăm. Orice om este psiholog, și o să susțin întotdeauna acest aspect. Diferența este că psihologii au studii specializate în spate prin care pot interveni. Spre exemplu, în momentul în care cineva vorbește urât, un om simplu ar spune că este needucat, noi, psihologii, vedem, de fapt, problema din spatele acelor cuvinte, frustrările sau supărările. Psihologii nu se încarcă. În momentul în care ascultăm, suntem pasivi, preluăm informația, dar nu o filtrăm prin noi și nici nu o asociem cu viața sau experiența noastră pentru că atunci am deveni subiectivi, și nu mai putem interveni obiectiv pentru a rezolva acea situație‟, explică slt. Vlada Dogoter.
Când am întrebat cu ce se ocupă un psiholog în Armată, Vlada Dogoter mi-a spus, glumind, că este mai simplu să-mi spună ce nu face un psiholog în Armată: Nu stă! „În primul rând, trebuie să avem grijă de militarii noștri atât cât putem, dar și atât cât ne permit ei, pentru că există niște limite și nu putem încălca liberul arbitru al nimănui. Pe lângă faptul că-i consiliem pe militarii noștri, urmărim și reacțiile lor în anumite situații, observăm cum se comportă, astfel încât să-i putem cunoște mai bine și să putem interveni atunci când este cazul. Le ofer suport oricând pentru că-mi doresc foarte mult să-i ajut. Cam în asta constă meseria de psiholog: să ajuți‟, spune psihologul specializat pe Securitate Națională.
Pentru că în viața fiecăruia dintre noi pot apărea evenimente în urma cărora avem nevoie de un mic ajutor pentru a ne reveni, Vlada Dogoter ne sfătuiește să nu acumulăm în noi frustrările, ci să discutăm cu cineva despre problemele care nu ne dau pace. „Am observat că sunt foarte mulți oameni care țin în ei frustrări, probleme, traume. Nu este o rușine, toți am trecut prin asta. Le-aș spune să le pese doar de sufletul și de sănătatea proprie. Există o metodă foarte folosită în America, mai ales în armata americană, pentru sindromul posttraumatic. Militarii se întâlnesc și povestesc prin ce au trecut. Auzind că au trecut toți prin aceleași traume sau evenimente neplăcute, ajung să se simtă mult mai bine, pentru că știu că nu sunt singurii.
În momentul în care trecem printr-un eveniment neplăcut, credem că suntem doar noi în acea situație, sau că suntem vinovați, atunci când o altă persoană spune: «Și eu am pățit asta. Și eu am trecut prin asta», ne simțim mult mai bine, ne eliberăm. Așa că-i îndrum pe toți cei care au ceva pe suflet sau simt nevoia să vorbească, poate nu neapărat cu un psiholog, ci cu o altă personaă, să o facă, pentru că psiholog poate fi și un preot, și un părinte, și un prieten, și o prietenă, și un frate și o soră. Ideal ar fi însă să ne destăinuim unei singure persoane, pentru că un secret pe care-l cunosc mai mult de două persoane, deja nu mai reprezintă un secret‟, subliniază slt. Vlada Dogoter.
Poezia, terapie pentru suflet
Prima poezie pe care a compus-o eleva Vlada Dogoter a fost pentru mama. Era în clasa a II-a. Ulterior, gândurile au devenit din ce în ce mai profunde, iar poeziile tot mai lungi. „De obicei, poeziile îmi vin pur și simplu. Nu-mi doresc să le public. Mama mea, în schimb, compune poezii și abia aștepată să-și lanseze cartea. În familia mea sunt profesori și, în același timp, oameni care au atracție față de creația artistică. Când eram în generală, în clasa a IV-a, compuneam cântece, aveam o formație cu fetele de la bloc‟, spune Vlada Dogoter.
Descătușarea emoțiile negative cunoaște mai multe forme. „Dacă unii preferă să facă sport sau box, când sunt nervoasă admir un copac. Natura mă liniștește și mă ajută să-mi redobândesc calmul‟, subliniază Vlada Dogoter. Din punct de vedere profesional, sublocotenentul își dorește să avanseze în carieră și să acumuleze cât mai multe cunoștințe astfel încât să ajute cât mai mulți oameni. Cât despre pasiunea sa, Vlada Dogoter își dorește să scrie din ce în ce mai multe poezii. „Mi-ar plăcea să scriu de mână o carte pentru nepoții mei ca să mă cunoască, o carte care să se transmită din generație în generație, fără să o public‟, conchide Vlada Dogoter. Îi dorim inspirație și succes!
