Poziția în care ne petrecem marea majoritate a timpului își pune amprenta pe postura corpului nostru. Postura corpului este cea care vorbește despre personalitatea cuiva, dar spune multe și despre sănătatea oaselor, a ligamentelor și a mușchilor noștri. Din păcate, ritmul alert de trai ne împiedică să ne mai conștientizăm postura și să corectăm greșelile. Imaginați-vă cum ar fi dacă ați avea mai multă grijă de poziția mâinilor, a picioarelor, a umerilor, a capului, de felul în care mergeți sau stați pe scaun! Nu „riscați” decât să fiți mai sănătos, mai încrezător în forțele proprii și să păreți gata să cuceriți lumea.
Atunci când trăim cu o postură incorectă riscăm să generăm o multitudine de probleme medicale foarte greu de reparat. Dezechilibrele musculare și ale ligamentelor, ce rezultă în urma unei posturi incorecte, pot duce la probleme precum dureri cronice de spate, gât și umeri, accidentări ale gleznelor, genunchilor, șoldurilor și spatelui, dureri de cap, mușchi tensionați și rigizi, oboseală, atrofie și slăbiciune musculară, dificultăți respiratorii, probleme digestive, probleme ale nervilor, sindromul de tunel carpian.
Specialistul ortoped Laurențiu Taban, medic al secției de Ortopedie din Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Pantelimon” Focșani, ne povestește despre importanța unei posturi corecte și despre cum să corectăm problemele care apar atunci când nu avem suficientă grijă de poziția corpului.
„Problema este că noi nu conștientizăm, sau nu avem o cuantificare a posturilor incorecte de peste zi, sau a posturilor vicioase, sau a atitudinilor vicioase pentru că în viața de zi cu zi suntem prinși cu altele, tot timpul avem o urgență, avem ceva de făcut sau pur și simplu ăsta este tipul de muncă la care suntem supuși. Poate peste zi nu ne dăm seama, dar ne dăm seama seara când ajungem acasă. Mai greu este când nu mai avem chiar 18 ani și odată cu înaintarea în vârstă acumulăm mai mult consum, mai multă tensiune, suntem încordați, obosiți, avem dureri musculare sau de spate. Toate acestea sunt un semnal de alarmă ce poate fi dat și de postura incorectă, dar continuăm să persistăm în greșeală și după ce ajungem seara acasă deschizând televizorul sau calculatorul și așezându-ne în fața lor tot într-o poziție vicioasă. Practic tot ce facem peste zi se adună iar când ajungem seara acasă greșim iarăși.
Activitatea fizică în sensul de sport sau pur și simplu a avea o viață activă fără să ne gândim că doar a mânca sau a dormi înseamnă o stare de sănătate, ar putea scuti de multe probleme medicale și de disconfortul durerilor articulare, osoase sau musculare. Poate nu putem face în fiecare zi sport, sau poate că serviciul nostru ne împiedică să avem momente de pauză și de activități fizice ușoare de relaxare, dar sloganul FACEÈšI MIȘCARE CEL PUÈšIN 30 DE MINUTE ÎN FIECARE ZI ar trebui să devină sfânt pentru fiecare dintre noi! Dar este important și cel fel de mișcare facem. Trebuie în primul rând să adaptăm tipul de mișcare la tipul nostru constituțional și la ceea ce putem face, că dacă am 65 de ani, sunt cardiac, sunt diabetic și am obezitate nu pot să mă duc pe stadion să alerg că o să-mi rup coloana și articulațiile. Așadar trebuie să fac o mișcare pe care organismul și condițiile sale să mi-o permită.
Mersul este la îndemâna oricui, dar asta nu înseamnă să mergem într-un mod alert, ci pur și simplu ca o minimă formă de mișcare. Știu că e mai comod să stăm în mașină și să ne facem treburile cu cât mai puțin efort depus, dar în timpul liber cred că oricine ar trebui să-și impună să se dedice măcar pentru câteva clipe unor momente de mișcare menită să relaxeze, să detensioneze și să ne ajute să ne păstrăm tonusul și sănătatea. Pentru asta ne putem plimba în aer liber, putem înota, sau putem face mișcări ușoare de gimnastică. A munci 12-14 ore în picioare este un consum imens pentru organism, este o acumulare neconștientizată a unei bătrâneți premature…
Dumnezeu n-a creat piciorul pentru tocuri!
Știu că vremurile cer multe rigurozități de stil, femeile vor să fie înalte, elegante, dar Dumnezeu n-a creat piciorul pentru tocuri. Piciorul este o inginerie, o frumusețe, e atât de minuțios și de bine alcătuit încât el poate să preia greutăți de sute de kg și totuși să nu simțim nici o durere sau vreo deformare. Însă nu putem spune același lucru și despre coloana vertebrală care are de suferit atunci când nu avem o poziție corectă. A purta tocuri înseamnă practic să muți centrul de greutate al piciorului către antepicior și atunci în momentul în care se restrânge aria de sprijin crește presiunea și, deși nu ne dăm seama pe moment, în timp pot apărea așa zisele monturi, bătături și alte lucruri extrem de neplăcute.
Afecțiunile de coloană au devenit o boală a vremurilor noastre pentru că și vremurile noastre sunt vremuri de viteză în care predomină goana de a acumula cât mai mult în perioada așa zis activă de tinerețe. Practic, când suntem tineri alergăm după bani în detrimentul tinereții, iar când suntem bătrâni cheltuim banii pentru sănătate. Când suntem tineri stăm mult la serviciu, poate la birou iar statul pe scaun este o poziție vicioasă pentru coloană pentru că este o încărcare și o distribuire neechilibrată a greutății corporale. Eu recomand dacă se poate să se evite statul mult pe scaun la birou, statul mult pe scaunul de șofer sau în mașină, statul mult în picioare! Recomand un tonus al organismului care poate fi dat printr-o mișcare blândă, ușoară! Recomand, dacă avem posibilitatea, să mergem la un kinetoterapeut pentru un program de gimnastică pentru coloana cervicală, pentru coloana lombară, pentru articulații, recomand de asemenea și masajul terapeutic!
Operațiile ar trebui să fie ultima variantă!
Operațiile, din punctul meu de vedere, trebuie să fie ultima variantă pentru oricine. Când nu se mai poate face nimic altceva, recurgem la bisturiu, dar pentru mine bisturiul e o soluție finală, de ultimă intenție. Nu suntem Pirații din Caraibe cu cuțitele între dinți, cum a venit pacientul să sărim pe el să-l operăm. Din punctul nostru de vedere dacă vedem 100 de pacienți pe zi recomandăm operație la cel mult 5-7 dintre ei. Fiind un spital de urgență, patologia cea mai frecventă cu care noi ne confruntăm sunt fracturile. Clar că fracturile de fragilitate sunt apanajul vârstnicilor. Statistic vorbind avem mai mulți pacienți vârstnici internați decât tineri. Tinerii suferă traumatisme de mare energie și atunci operăm. Cazurile sunt mai complexe la tineri decât la vârtsnici. Atunci când vorbim de fragilitatea oaselor în primul rând contează alimentația. Nu știm ce să consumăm, mâncăm foarte multe alimente care de fapt consumă calciul din oase, de exemplu dulciurile. De asemenea, la fragilitatea oaselor contribuie și patologia hormonală, asta mai mult pe partea feminină”.
