Oamenii în uniformă au povești pe care puțini dintre noi le cunoaștem. Astăzi vom afla de la plutonier adjutant Marius Boian cum se îmbină pasiunea pentru desen și pictură cu meseria de pompier. Absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității „Spiru Haret‟, promoția 2006, buzoianul Marius Boian activează în cadrul Detașamentului de Pompieri Focșani, dedicându-și timpul salvând viețile oamenilor sau ale animalelor aflate în pericol. Deși lucrează într-un domeniu periculos și solicitant din punct de vedere fizic și emoțional, Marius Boian își face timp și pentru familie, dar și pentru pasiunea sa: pictura. „De mic am avut înclinații către desen și pictură, în sensul că reproduceam imaginile de pe pozele din albumele de familie, făceam chiar și caricaturi colegilor. Mama a observat că am această înclinație spre desen și pictură, așa că, după ce am terminat liceul, timp de trei ani am făcut Școala Populară de Arte de la Buzău. Acolo am avut o profesoară foarte bună care mi-a dat o reală mână de ajutor. De la dumneai am învățat tot ce ține de pictură în ulei, desen în creion. În ultimul timp m-am axat pe portrete. Îmi place mult și desenul în creion. Acum fac portrete și icoane. Cred că în anul 2001 am început să pictez icoane, pentru că m-am angajat la un atelier care făcea icoane. Pot spune că acolo am deprins tainele icoanei bizantine‟, consideră plutonier adjutant Marius Boian.
Supereroii îmbrăcați în uniformă de pompier
Deși a copilărit în perioada comunistă, și știe ce înseamnă să-ți faci temele cu mănușile în mâini și la lumina lămpii, Marius Boian spune că părinții i-au oferit o educație foarte bună și le-au permis, atât lui, cât și surorii și fratelui, să-și aleagă singuri drumul în viață. Sora pompierului buzoian este stabilită de mai mulți ani în Franța, în timp ce fratele lui este ofițer în cadrul ISU Buzău. „Prima dată am lucrat ca agent de pază, apoi am ajuns la un atelier de pictură, iar în septembrie 2006 m-am angajat la ISU Vrancea. Această meserie este văzută ca o meserie pentru supereroi, dar noi, de fapt, suntem niște oameni normali al căror spirit de salvatori este puțin mai mult dezvoltat. Aici totul funcționează în echipă. Nu poți spune că ai fost singurul erou al unei misiuni‟, consideră Marius Boian.
Pompierul pune foarte mare preț pe munca în echipă, tocmai pentru că puțini sunt cei care reușesc să-ți îndeplinească sarcinile cu profesionalism și dedicare. „Pompierii știu că citească focul. Mergem la stagii de pregătire, studiem continuu. În timpul unui incendiu, spre exemplu, sunt mai multe etape care se derulează cu repeziciune. Toți colegii știu ce au de făcut. Se ajunge cu autospeciala, servanții, împreună cu șoferul, pregătesc dispozitivul către locuința în flăcări, între timp, șeful de tură face o recunoaștere. În primul rând, trebuie salvate viețile omenești și animalele puse în pericol, iar mai apoi bunurile. Se intervine foarte repede. Este și dificil, dar este și plăcut în același timp. Îți intră în sânge‟, este de părere Marius Boian.
„Toată lumea din jur era cu telefoanele în mână, dar nimeni nu încerca să facă ceva”
Supereroii nu iau pauză niciodată. De multe ori i s-a întâmplat lui Marius Boian să acționeze în timpul liber. „Eram în centrul Buzăului și stăteam de vorbă cu cineva, moment în care o mașină a dat peste un bătrân. Bătrânul a căzut în stradă, la fel și sacoșele pe care le avea cu el. În acel moment am plecat de lângă persoana cu care vorbeam, am sărit un gard și m-am îndreptat către bătrân. Toată lumea din jur era cu telefoanele în mână, dar nimeni nu încerca să facă ceva, nici măcar să sune la 112. Când am ajuns, l-am întrebat cum se simte, dacă-l doare ceva, era lovit de la genunchi în jos. L-am așezat într-o poziție de siguranță astfel încât să nu i se agraveze fractura de la picior și am strigat la cei prezenți să sune repede la 112. Am mai mobilizat câteva persoane să-i strângă omului cumpărăturile împrăștiate pe stradă, în rest, toată lumea stătea și se uita. După atâția ani de zile îți intră în sânge instincul acesta de a salva‟, explică Marius Boian.
În primăvara anului trecut, Marius Boian a fost din nou omul potrivit la locul potrivit. „Mă îndreptam spre Slănic Moldova, și undeva pe partea stângă a drumului se vedeam ieșind fum. Prima dată am crezut că cineva a dat foc la gunoaie. Când m-am mai apropiat puțin, fumul provenea însă de la o gospodărie. Am tras mașina pe dreapta și am dat pe avarii. Ardea acoperișul din lemn al unei bucătării de vară. Când am ajuns acolo, era o femeie în vârstă care plângea și era disperată. În primă fază am întrebat-o dacă are ceva în bucătărie, respectiv butelie. Mi-a spus că da. M-am așezat în genunchi, am intrat pe ușă, am tras butelia cu tot cu aragaz, fiind un aragaz micuț cu două ochiuri; am pus butelia undeva pe iarbă, și, în același timp am sunat la 112. Între timp au mai venit câțiva vecini pe care i-am mobilizat. Am întrebat dacă și unde au o sursă de apă, un vecin a spus că are o pompă, l-am rugat să dea un furtun peste gard, apoi i-am pus să dea găleți din mână în mână‟. Până când au ajuns pompierii, Marius Boian a reușit să lichideze incendiul împreună cu vecinii bătrânei, iar proprietara și fiul acesteia i-au mulțumit pentru faptul că nu a ezitat să-i ajute.
Buzoianul a salvat chiar și un copil de 12 ani care ar fi suferit o criză de calciu într-un supermarket. „Mama era disperată, nu știa elementele de prim ajutor, așa că am intervenit, am calmat-o puțin. Între timp, am așezat copilul în poziția de siguranță, am verificat pulsul, avea puls, respira, dar era într-o stare de leșin. Au venit cei de la ambulanță, însă nu a fost nevoie de resuscitare. Avem și capacitatea asta de a calma persoanele agitate, fiind pregătiți în acest sens. E normal să fie așa, mai ales când vezi că o persoană dragă este în pericol de moarte. În timp ce unul dintre colegi stă de vorbă cu persoana respectivă, ceilalți își fac treaba, foarte eficient. Experiența de ani de zile ne ajută să știm ce metode trebuie să aplicăm, și cum să-i liniștim pe oameni. Chiar și după intervenție, unul dintre colegi acordă un suport moral persoanelor implicate. Un cuvânt, o vorbă bună, ajută de fiecare dată‟, explică Marius Boian.
„Rămânem în viitor cu ceea ce dăruim altora‟
Toată energia pe care acești salvatori și-o consumă în timpul intervențiilor, o redobândesc atunci când cei pe care i-au salvat sunt în siguranță și le mulțumesc, fie printr-un zâmbet, o vorbă bună sau o sticlă cu apă. „Am învățat că oamenii au nevoie de sprijin. Atunci când întâmpină o problemă și sună la 112, știu că cineva vine să-i scoată din acel necaz. Le dăm încredere, speranță și siguranță pentru că tratăm orice situație cu aceeași resposabiltiate, fie că este vorba de salvarea unei pisici aflată într-un copac sau lichidarea unui incendiu. În meseria aceasta ai nevoie de curaj, voință, și, cel mai important, trebuie să ai dorința de a face bine celui care are nevoie. În viață mă ghidez după motto-ul: «Rămânem în viitor cu ceea ce dăruim altora», și cred că asta se poate aplica și în meseria de pompier, dar și în ceea ce privește pasiunea pentru desen și pictură‟, consideră Marius Boian.
În timpul liber, când nu merge la sală sau la bazin, Marius Boian se așează la biroul său de acasă și pictează. Privind la icoanele realizate de el, suprinzi delicatețea, pasiunea și dragostea pentru frumos ale unui bun creștin. Mulți ar crede că-și petrece ore în șir la biserică, însă Marius Boian îl poartă pe Dumnezeu în suflet, iar toate lucrările pe care le face vin din pasiune. De-a lungul timpului, Marius Boian și-a expus lucrările în cadrul câtorva expoziții, la una dintre ele participând și Raed Arafat. „Toate lucrările îmi sunt dragi. În decursul timpului am făcut și peisaje pe pahare din sticlă. Atunci când mă așez la masă, sunt foarte concentrat. Ultima dată am făcut un portret pe comandă unei doamne, iar acum am în lucru o icoană pentru un domn de la Buzău. La biserica de după pasarela de la Câmpineanca, în Cimitirul Sudic, icoanele de pe iconostas sunt lucrate tot de mine. Făcând totul din pasiune și având sprijinul familie și al colegilor, lucrurile decurg de la sine‟, spune Marius Boian.
Pompierul-pictor are acasă o fetiță de 12 ani pasionată de citit care-și dorește să devină procuror. „Familia este motorul, cei ce te susțin întotdeauna‟, mai spune Marius Boian. Buzoianul este unul dintre cei 13 pompieri care în luna februarie a.c. au participat la un maraton de 21 de kilometri în cadrul evenimentului „Salvăm universul Mariei-Evelina‟, fetița de 8 ani a unui coleg pompier care are nevoie de un transplant de celule stem. „Suntem ca degetele de la o mână, nu se poate unul fără celălalt, și de aceea vreau să le mulțumesc colegilor. De asemenea, vreau să mulțumesc conducerii și domnului inspector șef, sunt niște oameni extraordinari‟, conchide Marius Boian.
