Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan este pomenit în calendarul creştin ortodox la 27 decembrie.
Sfântul Ştefan este unul dintre cei şapte diaconi aleşi de Sfinţii Apostolii, din rândul evreilor elenişti, pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac. Era înrudit cu Saul, cel care mai târziu avea să devină marele apostol al neamurilor, Sfântul Pavel, şi era din părţile Ehiliehiei, din cetatea Tarsului.
Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan era un bărbat puternic în lucru şi în cuvânt, întărindu-i pe cei credincioşi şi mustrându-i pe cei necredincioşi, spunându-le din lege şi din proroci, că din ură şi din nedreptate a fost omorât Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel aşteptat din veac.
Odată, într-o mare adunare la Ierusalim, la care participa şi Sfântul Ştefan, s-a făcut întrebare despre Iisus Hristos, unii dintre cei prezenţi spuneau că este proroc, alţii, amăgitor, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu.
Atunci Sfântul Ştefan s-a aşezat într-un loc înalt şi s-a adresat mulţimii, spunând: „Bărbaţi, fraţi, aflaţi pentru ce s-au înmulţit răutăţile între voi şi s-a tulburat tot Ierusalimul; fericit este omul care a crezut în Iisus Hristos, pentru că Acesta este cel Care a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă mai înainte de întemeierea lumii”.
Mulţi dintre cei de faţă, neputând a spune ceva, împotriva adevărului, s-au tulburat şi cuprinşi de ură au tocmit nişte bărbaţi, care iubeau minciuna, să spună că ar fi auzit pe Ştefan grăind cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise.
Sfântul Apostol Ştefan le-a arătat însă, cu dovezi din Scripturi, că Legea Veche s-a împlinit prin Hristos şi că El este Mântuitorul cel aşteptat şi prezis de proroci, mustrându-i totodată pentru împietrirea inimii şi lipsa lor de credinţă.
Fiind condamnat la moarte, Sfântul întâi Mucenic Ştefan a fost scos din cetate şi ucis cu pietre, devenind astfel primul martir creştin şi mărturisitor al lui Hristos. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Ştefan
O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să se aducă în casă icoana care îl înfăţişează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
Tradiţia mai spune că, pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite, este bine ca, pe 27 decembrie, să se dăruiască o icoană a Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă.
În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ştefan.
În unele zone din Muntenia se prepară pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.
Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.
