Pe profesorul Petrică Agapie l-am cunoscut în toamna anului trecut, venise la redacție în căutarea unui om care să-i scrie povestea. Celor 51 de ani în care i-a inițiat pe elevi în tainele literaturii române, Petrică Agapie adaugă anii în care s-a zbătut ca satul său, Râmniceni, să aibă un Monument ridicat în cinstea eroilor neamului, pentru că râuri de sânge au spălat pământurile înnegrite de vrajbă.
Astăzi, credincioșii sărbătoresc Înălțarea Domnului, dar le aduc un omagiu și eroilor care au murit în cele două Războaie Mondiale. Deși pericolul pandemiei de COVID-19 nu a trecut, profesorul Petrică Agapie spune că a pregătit un moment pentru a-i sărbători, așa cum se cuvine, pe oamenii ale căror nume vor rămâne scrise pe monumentul din satul Râmniceni.
„Astăzi, 28 mai 2020, se împlinesc 19 ani, 7 luni și 28 de zile de la sfințirea Monumentului eroilor din satele Râmniceni, Slobozia Botești și Satu Nou. Sfințirea a avut loc pe data de 1 octombrie, 2000, zi cu soare, la care a participat întregul sat. Eroii neamului din Primul Război Mondial, dar și cei din al Doilea Război Mondial, au știut cu cine, și cum se luptă. Ei au realizat «România Mare». Astăzi, din cauza pandemiei generată de coronavirus, celebrarea eroilor, în ziua de Înălțare a Domnului, este mai restrânsă. Trebuie să purtăm măști, mănuși și să respectăm distanța fizică, socială. Ne luptăm cu un dușman invizibil, dar împreună vom reuși să-l învingem”, transmite profesorul Petrică Agapie.
Simpli necunoscuți pentru mulți dintre noi, oamenii pe care astăzi îi numim „eroi” au sacrificat totul pentru ca țara să fie păzită. Cuvintele profesorului transmit atât de bine acest mesaj, încât alte comentarii sunt de prisos: „România a dat greu tribut în cele două Războaie Mondiale. Eroii satelor noastre, care sunt reprezentați de soldatul de pe monument, nu au ajuns să-și mai vadă familia, nu s-au văzut căsătoriți, nu au strâns în brațe mireasa, nu au auzit cum sună zurgălăii la gâtul cailor, nu au văzut plosca cu vin, nu au dansat mireasa, nu au auzit colăcirea, nu au auzit cântecul «Ia-ți, mireasă, ziua bună de la frați și de la mumă». Nu au apucat să-și vadă fiii și nepoții, nu i-au văzut mergând la școală, nu au văzut cum au crescut sau pur și simplu nu au ajuns tați, bunici și străbunici.”
Contemplând la jocurile copilăriei și la frumusețea din spatele unei vieți simple petrecute la țară, Petrică Agapie, absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității din București, se mândrește și azi că a ales să predea în satul în care a luat primul contact cu lumea. „Puteam să fiu profesor la orice liceu sau școală gimnazială din țară, însă n-am plecat, am ales să rămân credincios satului meu drag și scump. Despre satul Râmniceni am scris două cărți: «Monografia satului Râmniceni, județul Vrancea. Monografie-document» și «Profesorul Petrică Agapie spune povestea monumentului eroilor din Râmniceni», titlu inspirat din articolul dumneavoastră. Dedic aceste două lucrări consătenilor mei rămași credincioși în vatra natală și tinerilor care vor naște și regenera satul îmbătrânit”, a mai spus Petrică Agapie.
Mai sunt multe lucruri de făcut, iar gândul profesorul din Râmniceni se îndreaptă spre soția lui, Elena Agapie, învățătoare, alături de care și-a petrecut mare parte din viață. Spre final de an, pe 5 noiembrie, 2020, se împlinesc 59 de ani de când cei doi dascăli și-au spus „DA” pentru totdeauna.
Sursă foto: Facebook, Petrică Agapie (Arhivă)
