Criza provocată de pandemia de COVID – 19 prelungește perioada în care elevii și profesorii de educație fizică și sport nu merg la școală. Bun prilej pentru profesori de sport vrânceni să facă o „Oră de comunicare”. În beneficiu propriu, dar și în beneficul elevilor lor și al cititorilor Monitorului de Vrancea, interesați de educația fizică și sportul în școală!
Astăzi, la Ora de comunicare cu Mihaela Tașkiran. Profesor titular la Școala Gimnazială ”Alexandru Vlahuță” Focșani. Înainte de a fi profesoară, dar și o perioadă din profesorat, Mihaela a fost voleibalistă. Una dintre cele mai importante voleibaliste care au jucat pentru CSM Focșani 2007, club la care a venit de la Galați și unde și-a încheiat cariera. După care a rămas la Focșnaiul care a adoptat-o. A avut o carieră îndelungată și încărcată cu succese: locul 8 cu echipa U 18 a României la Campionatul Mondial din Portugalia, în 1991, campioană națională U 18 cu echipa Bacăului, în 1991, vicecampioană a României cu CSU Metal Galați, în 2001, a jucat în cupe europene cu echipele de club, a promovat în prima divizie cu Universitatea Galați și CSM Focșani 2007. A jucat la Știința Bacău, CSU Metal Galați, Universitatea Cluj-Napoca, Astra Sibiu, Politehnica Timișoara, CSM București, AS Târgu Mureș, CSM Târgoviște, CSM Focșani 2007. A fost veritabil lider de echipă – așa cum am cunoscut-o în cantonamente, la antrenamente sau în meciurile oficiale – cu autoritatea dată de valoare, experiență, echilibru.
Deviza ei ca profesoară: ”Fiecare întâlnire cu elevii este o bucurie. Îi iubesc în egală măsură pe toți și încerc să-i determin, în limitele posibilităților fiecăruia, să adopte un stil de viață sănătos, unde mișcarea are un rol foarte important. Când unitatea de măsură a aprecierii este o îmbrățișare și un zâmbet larg pe chipul unui copil atunci când ora de educație fizică se încheie, pot spune că trăiesc cele mai frumoase experiențe”. Nu-i este confortabil în nici un chip în această perioadă în care cursurile școlare sunt suspendate, când viața ne este pusă între paranteze. A răspuns cu plăcere provocării de a participa la Ora de comunicare, din care o parte este cuprinsă în preambul.
Așadar, Mihaela Tașkiran!
– Ce face un profesor de sport când nu face ore de sport?
– Un profesor de sport care nu face ore de sport face MIȘCARE! Fiind fost sportiv de performanță, am rămas cu plăcerea, dar și cu nevoia de a face mișcare sub orice formă.
– Ce ar putea să facă un elev care nu merge la cursuri și căruia îi place sportul. Sau care are, pur și simplu, nevoie de mișcare…
– Unui copil căruia îi place sportul, cu siguranță îi place să se joace și va găsi diferite modalități de a-și satisface nevoia de mișcare.
– Nu este neapărat rostul lor, dar credeți că sunt orele de sport și competițiile școlare o rampă de lansare pentru sportul de performanță? Dacă da, puteți argumenta cu propria dumnevoastră experiență?
– Eu am ,,plecat” în sportul de performanță de la o echipă a unei școli gimnaziale. Pot afirma, cu toată responsabilitatea că da, competițiile școlare pot fi o rampă de lansare pentru sportul de performanță.
– Aveți o relație profesională cu cluburile sportive sau cu căutătorii de talente pentru astfel de cluburi?
– Da, am relații de colaborare cu mulți dintre colegii antrenori la diferite ramuri sportive cărora le-am recomandat elevi cu calități și aptitudini pentru sportul de performanță.
– După mulții ani petrecuți ca sportivă de înaltă performanță și puținii de profesorat, care sunt învățămintele pe care le transmiteți elevilor dumnevoastră?
– În sport înveți, încerci, greșești, reușești, cazi, te ridici și încerci din nou. Este o rutină care îți cere să i te dedici fără ezitare, dacă ai un scop. Sportul este darnic, oferă aceleași învățături indiferent de nivelul la care este practicat, aduce disciplină, te învață ce înseamnă concentrare. Îți cere sacrificii, perseverență, curaj și multă muncă. Etica muncii unui profesor de educație fizică și sport oferă noi și noi șanse, dă elevilor săi încrederea că se pot ridica după orice eșec pentru a-l înlocui cu un succes. Ceea ce am învățat împreună, la școală, le dă posibilitatea elevilor să-și structureze singuri câteva exerciții pentru o dezvoltare fizică armonioasă și nu numai. Dacă elevii simt nevoia să-mi ceară un sfat, o părere despre cum ar putea să-și desfășoare ”ora de educație fizică” acasă, au tot sprijinul meu.
– Cum credeți că vor arăta orele de sport după revenirea la cursuri?
– Bucuria copiilor de a face mișcare va fi imensă, după ce o bună perioadă vor fi stat ”închiși” în fața calculatoarelor, în spații limitate.
– Mulțumesc, doamnă profesoară Mihaela Tașkiran.
Foto, Petrică Butuc și facebook Mihaela Tașkiran
