Ţestoasele marine confundă obiectele din plastic din apă cu prada deoarece acestea au un miros asemănător hranei lor obişnuite, a descoperit o echipă de oameni de ştiinţă din Statele Unite, citată luni de Press Association. Mult timp s-a crezut că aceste vieţuitoare confundă vizual deşeurile din polietilenă cu hrana, precum meduzele sau iarba de mare. Însă cercetătorii au descoperit că obiectele din plastic din ocean atrag microbii şi algele, care se descompun apoi în interiorul acestora şi eliberează un miros asemănător hranei, un fenomen cunoscut sub numele de ”biofouling” – depuneri de materie organică. Acest fenomen conduce ţestoasele marine într-o ”capcană olfactivă” şi le determină să ingereze obiecte din plastic cu potenţial letal. ”Se întâmplă deseori să găsim broaşte ţestoase de mare cu sistemele digestive complet sau parţial blocate pentru că au mâncat materii plastice”, a declarat doctor Kenneth J. Lohmann din cadrul Universităţii Carolina de Nord, unul dintre autorii studiului. ”Sunt de asemenea din ce în ce mai multe relatări legate de ţestoase marine care s-au îmbolnăvit şi au eşuat pe plaje din cauza ingerării plasticului”, a adăugat specialistul.
Oamenii de ştiinţă au studiat cincisprezece ţestoase tinere crescute în captivitate. Ei au analizat modul în care vieţuitoarele reacţionează la mirosul hranei pentru ţestoase, la plastic care a stat în ocean, la plastic curat şi la apă. În condiţii de laborator, ţestoasele au ignorat mirosul de plastic curat şi apă, dar au răspuns la hrană şi la plasticul care a stat în ocean printr-un comportament de prădător.
”Am descoperit că ţestoasele marine răspund la mirosurile emanate de plasticul cu depuneri de materie organică în acelaşi mod în care răspund la izul de hrană, ceea ce sugerează că ţestoasele ar putea fi atrase de deşeurile din plastic nu doar după înfăţişarea acestora, ci şi după miros”, a declarat Joseph Pfaller de la Universitatea din Florida, autor principal al studiului. ”Această ‘capcană olfactivă’ ar putea explica de ce ţestoasele marine ingerează şi se încurcă în plastic atât de frecvent”, a adăugat cercetătorul. Niciun obiect din plastic nu a fost consumat de ţestoase în timpul experimentelor, iar toate vieţuitoarele studiate au fost eliberate ulterior în ocean, au notat oamenii de ştiinţă.
Studiul nu a determinat natura exactă a mirosurilor asociate plasticului de care au fost atrase ţestoasele, însă cercetătorii cred că sulfatul de dimetil, un compus chimic cu miros emanat de alge, ar putea fi cauza.
Echipa a atras atenţia că studiul, publicat în jurnalul Current Biology, demonstrează că poluarea cu plastic pune ţestoasele şi alte vieţuitoare marine în pericol. ”Odată ce aceste obiecte de plastic ajung în ocean, nu avem nicio modalitate de a le îndepărta sau de a face în aşa fel încât acestea să nu miroasă asemănător hranei. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să împiedicăm pătrunderea plasticului în oceane”, a subliniat Lohmann.
