Despre Costel Bocu şi campaniile sale umanitare am mai scris prin decembrie, atunci când vă relatam pentru prima dată unele dintre cele mai marcante poveşti pe care le-a descoperit obobeşteanul. Acum a venit rândul să vă prezentăm câţiva dintre prietenii fără de care Costel Bocu nu ar fi reuşit să aducă zâmbetul pe buzele atâtor oameni necăjiţi. De curând, aceşti oameni au mers la Odobeşti, la familia a căror casă a ars într-un incendiu.
„Fără prietenii adevăraţi, nu aş fi reuşit!“
Cu fiecare faptă bună pe care o facem, lumea devine un loc mai bun! Ce frumos sună, însă lumea reală se confruntă cu probleme la care nici cei mai bravi specialişti nu găsesc soluţii. Totuşi, merită să încercăm fiecare să aducem un strop de lumină în sufletele întunecate de supărare ale semenilor noştri. Campaniile umanitare iniţiate de Costel Bocu au pornit de la o postare făcută de una dintre prietenele sale, de atunci au trecut cinci ani, iar faptele bune s-au înmulţit. „Ne-am implicat în cazul de la Odobeşti, la acea casă din care pompierii au scos cele patru animăluţe pe care le-au resuscitat, şi am dus familiei alimente, geamuri cu toc, haine, lemne de foc … şi multe alte lucruri de care aveau nevoie. Aş vrea să spun că, în aceşti cinci ani, de când am lansat aceste campanii de ajutorare a unor semeni de-ai noştri, am întalnit foarte mulţi oameni necăjiţi.
Am început acum cinci ani printr-o postare a unei prietene, Simona Elena Raşcu, despre un caz tragic. Era vorba despre un incendiu într-o gospodarie din Cosmeşti Deal… dar cel mai tragic lucru a fost să aflăm despre pierderea mezinei (acum ÎNGER printre stele) în ghiarele focului. Acel caz m-a afectat enorm şi de aceea am hotărât şi am spus că pot ajuta, pot dărui, şi pot alina durerea unor oameni necăjiţi… că pot aduce zâmbetul şi bucuria pe chipul unor copii“, spune Costel Bocu.
De-a lungul anilor, Cos Cos, aşa cum îi spun prieteni, şi-a mărit „familia“. Rând pe rând, oameni binevoitori i s-au alăturat şi au reuşit să ajungă la familiile uitate parcă de lume. „Pe parcursul acestor ani mi-am făcut o echipă foarte mare, o echipă de oameni simpli, cu un suflet enorm… ei sunt ca mine … ca tine … ca noi. Nu au averi şi nu au miliarde, ştiţi ce au?! După cum v-am mai spus, au un suflet imens. Am un mare RESPECT pentru ei, şi le mulţumesc pentru că mereu au răspuns promt la apelul pe care eu îl lansam de fiecare dată. Am colindat mult, am întâlnit diferite cazuri, primeam mesaje prin care oamneii ne implorau să le dăm o mână de ajutor acelora care au într-adevar nevoie de noi. De la incendii, la copilaşi bolnavi, de la bătrâni uitaţi de lume, la copii care nu au văzut niciodată o jucărie, de la familii ce nu aveau posibilităţi pentru a procura strictul necesar, la tineri loviţi de soartă!
Ar fi multe foarte multe de spus… zeci de pagini în urma campaniilor desfăşurate… Împreună am ajuns în diferite localităţi, de la Cosmeşti Deal, Făurei de Garoafa, Ionăşeşti, Vânători, Nereju, Nistoreşti, Mera, Larga, Beciu, Pietroasa, Vârteşcoiu… şi multe alte localităţi.Fără prietenii adevăraţi, nu aş fi reuşit, fără minunata mea echipa nu aş fi reuşit… şi toţi au putut observa că munca în echipă dă roade. Nu ne oprim aici, continuăm şi anul acesta. Nu peste mult timp, vom lansam o campanie a Iepuraşului de Paşte“, mai spune Costel Bocu.
Din solidaritate pentru o lume mai bună
Am luat legătura cu câţiva dintre prietenii care se implică în campaniile umanitare iniţiate de Costel Bocu. Aşa am aflat că principalul lor scop este să aducă măcar un strop de bucurie în inimile împietrite de durere ale oamenilor sărmani. Unii dintre ei îl cunosc pe Cos Cos de mai bine de 15 ani, şi spun că este un om cu suflet mare care a reuşit să-i mobilizeze într-o astfel de activitate. „Urmărind ceea ce face bunul meu prieten de peste cinci ani, m-am hotărât să mă alătur campaniei umanitare. Pe Costel Bocu îl cunosc de peste 15 ani fiind prieteni de familie. Empatia față de semenii pe care viața îi pune la grea încercare, m-a determinat să mă alătur acestei campanii. De obicei mă impresionează cazurile în care sunt implicați copii, dar fiecare dintre situații sunt impresionante. Cu siguranta și pe viitor voi participa la astfel de activități“, spune Alexandru Rău.
Modeşti, unii dintre membrii echipei se rezumă doar la câteva cuvinte, nu pentru că nu ar avea ce povesti, ci pentru că lasă faptele bune să vorbească în numele lor. „Eu şi Costel suntem colegi de peste 18 ani, iar în urmă cu doi ani m-am alăturat echipei lui din dorinţa de a ne ajuta semenii aflaţi în unele momente critice ale vieţii“, spune Seciu Iorgu. Valul tot mai mare al oamenilor aflaţi în nevoie, l-a determinat Remus Gîrboiu să se implice în aceste activităţi: „La aceaste campanii particip cam de doi ani și o voi face în continuare. Cu Bocu Costel sunt coleg de serviciu de peste 10 ani. Am început sa iau parte la campaniile lui, pentru că mă îngrozește câtă lume necăjită este, câți copii neajutorați și bolnavi sunt. O facem cu mare drag, din puținul nostru și al prietenilor, dăm și la alţii. Nu știu care este cea mai impresionantă poveste pentru că toate sunt. Dacă stai și vorbeşti cu fiecare persoană în parte, toate sunt la fel.“
Totul a pornit de la o postare pe internet: mezina unei familii din judeţul Galaţi a ars de vie în casa cuprisă de flăcări. „M-a mişcat o poveste cutremurătoare, redactată de un fotograf din judeţul Galaţi, să fie cam 4 ani de atunci. În acel moment, mi-am spus că vreau să aduc un mic zâmbet celor aflaţi în necaz, pot şi am apropiaţi cu suflet mare pe care m-am bazat enorm. Aşa l-am cunoscut şi pe Cos Cos, cum îi spun prietenii, Costel Bocu. Mi-au sărit în ajutor, şi împreună am început să lucrăm cu suflet, în cazul de la Cosmeşti. A fost greu, eram mai tot timpul cu lacrimi în ochi… în urma incendiului a murit un bebeluş, apoi următorul copil avea părul ars, situatia de acolo era drmatică. Am hotărât să o luăm pe una dintre fetiţe la noi, câteva zile, să o spălăm, să-i punem cerceluşi, să o plimbăm cu maşina, cumva să o îndepărtăm de trauma şi de mirosul de fum, m-a susţinut soţul meu mult, familia şi prietenii mi-au dat energia necesară.
Ce m-a determinat?!? E simplu: sufletul, inima, mustrările. În primul caz, pierise mezina familiei într-un incediu, cum să nu te marcheze?!?! Nu mai aveau nimic…am ajutat cu de toate, în timpul meu liber, mergeam şi strângeam ajutoare, îmi umpleam portbagajul maşinii cu de toate, de la oameni cu sufletul mare. Nu ne vom opri, sunt convinsă că lumea va deveni mai bună dacă ajutăm, mărturiseşte Simona Elena Raşcu.
„Sunt multe poveşti impresionante…“
Ca să poţi lua parte la astfel de activităţi, trebuie să empatizezi cu oamenii din spatele poveştilor. Rareori, oamenii cu adevărat în nevoie îţi vor spune: „Ajută-mă!“, de cele mai multe ori, vecinii, cunoscuţii sau… străinii vor striga după ajutor în numele lor. Oamenii loviţi de soartă s-au obişnuit cumva cu viaţa lor, ne ştiind ce este dincolo de căsuţa lor cu geamuri improvizate, şi de oala cu mâncare pe care o împart la cinci… civilizaţia rămâne un mister. „Particip la aceste acţiuni umanitare încă de la început. Pe Costel Bocu îl cunosc din 2011, fiindu-ne vecin şi devenind în timp prieten foarte apropiat familiei noastre. Îmi place să ajut oamenii, să văd oameni fericiţi atunci când primesc lucruri ce le lipsesc. De asemenea, i-am insuflat şi fetiţei mele bucuria de a dărui, ea mergând alături de tatăl ei şi de Costel la toate aceste cazuri. Toate poveştile sunt unice şi impresionante în felul lor, de aceea nu pot spune că am una care m-a impresionat în mod deosebit, spune Camelia Creţu.
Toţi prietenii lui Costel Bocu au refuzat să pună accent pe meseriile lor pentru că nu asta contează, când ajuţi, nu contează câţi bani ai în buzunar, ci cu câtă dragoste oferi ceea ce poţi. „La această campanie, particip de aproximativ 5 ani, timp în care au fost ajutate numeroase familii sărace din județ, şi din împrejurimi! Pe domnul Costel Bocu l-am cunoscut în Odobești, cu prilejul mutării mele în această localitate, locuim în aceeaşi scară de bloc, ușă lângă uşă. Este un om săritor, deosebit, cu spirit organizator care a mobilizat mai mulți cunoscuţi în această campanie umanitară.
Spiritul de echipă, gândul că putem ajuta oameni săraci, sau oameni cu nevoi speciale, ne-a determinat să luam parte la aceste activități umanitare. Sunt multe poveşti impresionante, copii care trăiesc laolaltă într-o cameră, în frig, fără haine şi mâncare, cu taţi care cheltuie banii pe alcool, bătrâni fără venituri, în scaun cu rotile, sau fără picioare, oameni cărora le-a luat foc casa în prag de iarnă, rămânând fără acoperiș, şi cu un bebe de 4 luni, şi multe alte poveşti pe care, prin campania nostră, am reuşit să le aducem acestor oameni bătuți de soartă, un strop de fericire!“, afirmă Lucian Zamfir.
Atunci când faci o faptă bună, răsplata constă în numărul de zâmbete pe care ai reuşit să le aduci pe chipul unor oameni care au uitat că pot face acest lucru. „Cred că de vreo patru ani m-am alăturat campaniei. Mi se pare că este un lucru care trebuie făcut, să ajuţi pe cineva este o chestiune de bun simţ. Orice caz este aparte, şi consider că trebuie să ne aplecăm mai mult cu sufletul şi inima pentru copii care suferă, pentru că acolo este punctul sensibil. La început ne organizam de sărbători, dar acum, cu ajutorul altor oameni care ni s-au alăturat, încercăm să ajutăm cât se poate mai des“, spune Bodoc Iorgu.
Fiecare dintre noi, oricât de puţin am avea, suntem capabili să oferim ajutor. Totul începe cu: „Vreau!“, apoi, rând pe rând, familia, prietenii, cunoscuţii şi oamenii care apar întâmplător sau nu în viaţa noastră, ni se vor alătura.
