Angajaţii centrelor de îngrijire a persoanelor cu dizabilităţi au o problemă de abrutizare şi îşi tratează animalele de companie mai bine decât tratează persoanele pe care le au în îngrijire în aceste centre, a declarat joi preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (ANDPDCA), Mădălina Turza, în contextul prezentării rezultatelor controalelor realizate în mai multe instituţii de profil.
„Dincolo de zona financiară, care va fi întotdeauna o problemă – niciodată nu e suficient, avem această problemă de personal, şi nu numai sub aspectul dimensiunii personalului, unde, da!, avem probleme, pentru că trebuie să recunoaştem şi această parte, că a munci în acest tip de servicii sociale e o muncă grea, dificilă, consumatoare şi cu toată încărcătura emoţională pe care ţi-o lasă lucrul cu persoane cu dizabilităţi grave. Dar dincolo de această zonă cred că problema de resursă umană ţine de pregătirea de specialitate, care lasă foarte mult de dorit. Mentalitatea sau felul în care au fost educaţi sau profesionalizaţi aceşti oameni, care din păcate, fără a avea dorinţa de a generaliza, au ajuns să îi trateze pe aceşti copii sau adulţi ca pe nişte animale. Adică am văzut situaţii în aceste centre în care… sunt convinsă că poate mulţi dintre aceşti angajaţi au acasă animale, şi sunt convinsă că se poartă mult mai frumos cu acele fiinţe decât cu acei copii sau adulţi. Deci avem o problemă de abrutizare a personalului, de mentalitate”, a afirmat Mădălina Turza.
Preşedintele ANDPDCA a criticat nivelul şcolilor absolvite de angajaţii din centrele de îngrijire a persoanelor cu dizabilităţi, indicând că lipsa de pregătire profesională îi face pe aceşti angajaţi să nu ştie ce anume este exploatarea şi abuzarea unui om cu handicap. „Eu nu cred de la un punct încolo în funcţionarea la nesfârşit a procedurilor. Citeam în rapoartele pe care le-am primit spre evaluare pe Urlaţi că este necesară o informare şi o pregătire a personalului de specialitate cu privire la ce înseamnă abuzul, neglijenţa şi exploatarea. Trebuie să informăm şi să le facem training. Dar, Doamne Dumnezeule, oare chiar am ajuns să nu ne mai dăm seama, să avem acel azimut intern, să ne dăm seama că a pune nişte oameni să spele WC-urile înseamnă exploatare, că a închide oameni într-un izolator înseamnă abuz? Trebuie ca cineva să mă pregătească, să îmi facă o procedură? Care mai este pregătirea mea profesională, dacă eu sunt angajat ca asistent social, ca îngrijitor, ca instructor educaţional, din ce şcoală vin eu dacă nu ştiu aceste minime lucruri?”, s-a întrebat Mădălina Turza.
Preşedintele ANDPDCA a apreciat că sistemul de protecţie specială a persoanelor este supra-reglementat, în timp ce problema reală este calitatea resursei umane. „Cred că în momentul de faţă sistemul de protecţie specială este supra-reglementat, există sute, dacă nu mii, de proceduri, la proceduri, la standarde, la nu pot să vă spun câtă reglementare şi în fapt avem teancuri de hârtii, dar realitatea ne arată altceva. Şi atunci cred că aici avem o problemă foarte gravă de pregătire şi de calitate a resursei umane. Şi când spun pregătire nu înseamnă că trebuie să ai doctorat ca să fii îngrijitor într-un astfel de centru, ci trebuie să ai minima pregătire profesională şi un alt tip de înţelegere a locului tău de muncă”, a precizat şeful Autorităţii.
Aceasta a apreciat că standardul de cost oferit de statul român pentru îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi e neatractiv, inclusiv pentru furnizorii privaţi, iar comunitatea locală trebuie să îşi asume mai multe costuri financiare ale persoanelor cu dizabilităţi. „Statul român oferă acum un standard de cost care nu este atractiv, nici măcar pentru furnizorii privaţi, ca să scoţi şi să externalizezi serviciile, este învechit, de aceea noi lucrăm la nişte standarde noi. El variază undeva între 2.000 de lei şi 2.700 de lei pe beneficiar pe lună. La această sumă consiliile judeţene pot suplimenta, cu cât indică DGASPC, prin centrele respective, că ar fi nevoia. Unele Consilii Judeţene suplimentează aceste sume, altele nu. Prin urmare pe zona financiară cred că este foarte important de susţinere financiară a acestui sistem, nu numai al centrelor rezidenţiale, dar şi din perspectiva dezinstituţionalizării este necesar să înţelegem că aceşti oameni sunt în primul rând ai comunităţii, ai locului în care ei trăiesc în momentul acesta, şi trebuie să contribuie şi comunitatea locală”, a afirmat Mădălina Turza.
