Comisarul șef Daniel Fătu, șeful Biroului Rutier Focșani, este cel mai tânăr dintre șefii care s-au perindat pe la conducerea acestui birou. El a absolvit nu doar Academia, ci și liceul de poliție. A lucrat timp de șapte ani la Serviciul Economic din IPJ. Este pasionat de fotbal și ține cu Steaua și cu Real Madrid.
Reporter: Domnule Daniel Fătu, a existat în copilăria sau adolescența dumneavoastră un moment, o întâmplare care v-a determinat să luați hotărârea de a deveni polițist?
Daniel Fătu: Când eram eu copil, poliția era o autoritate în stat, nu pot să zic că am îndrăgit foarte mult arma poliție când eram copil. S-a întâmplat ca în clasa a VIII-a, tatăl unei colege să-mi facă această propunere de a da examen la proaspătul înființat Liceu de Poliție de la Buzău. M-am consultat cu mama mea, ea a fost prima care m-a îndrumat acolo și în câteva zile m-am prezentat la Buzău într-un campus în care era o atmosferă austeră. M-am cazat, am dat probele sportive, examenul scris, printr-o conjunctură favorabilă am trecut peste toate examenele, spun favorabilă deoarece la examenul teoretic din greșeală, în clasa în care mă aflam, profesorul care a scris subiectele pe tablă la matematică, a greșit un semn, în loc să pună semnul împărțit a pus semnul minus. Am pierdut două puncte, eu care mă bazam pe matematică și spuneam că o să fac și o să dreg și o să iau nota 9.00 sau nota 10.00, am luat o notă mult mai mică la acest obiect, dar m-a salvat limba română și așa am ajuns elev al Liceului Militar de Poliție de la Buzău. Nu știam despre ce este vorba și cred că a fost perioada cea mai grea din viața mea de adolescent pentru că erau condițiile schimbate, nu era ca acasă. Stăteam câte 24 de elevi într-un dormitor, făceam curat de dimineața până seara, învățam, aveam programul strict, nu puteai să dormi când vrei, nu puteai să te joci când vrei. Eram un copil, aveam 14 ani și pot să trag concluzia că o adaptare completă la acele condiții s-a făcut abia prin clasa a XI a când aveam 16-17 ani. A fost totuși o perioadă frumoasă, trăiești lângă niște colegi 24 de ore din 24, îi cunoști, te maturizezi, înveți și bune și rele și a fost o perioadă care ulterior mi-a ajutat în academie.
Rep: Ați urmat un liceu de poliție, apoi Academia de Poliție. Știu că sunteți fiu al acestor locuri, cum a reușit tânărul absolvent să practice meseria în județul în care a văzut pentru prima dată lumina zilei?
D.F.: Soarta ne ajută de foarte multe ori, mai aveam două săptămâni până să termin Academia de Poliție, tatăl meu a decedat din păcate în acel moment. Îmi doream foarte, foarte mult să ajung la Focșani lângă mama mea, să o ajut, să mă ajute, dar era doar un singur loc pe poliție economică pentru absolvenții de academie și l-am obținut. Asta datorită mediei pe care o aveam în acel moment și a fost o șansă foarte mare pentru că într-adevăr, mama mea avea nevoie de mine și eu aveam nevoie de ea. La 22 ani am ajuns în Focșani, în luna august 1999 în cadrul IPJ Vrancea la Poliția Municipiului Focșani și în toată această perioadă nu am schimbat nici județul și nici localitatea.
Rep: Dar spuneați că ați obținut un post la Poliția Economică, ați lucrat acolo?
D.F.: Da, am lucrat în cadrul Biroului Economic și apoi la Serviciul Economic timp de șapte ani.
Rep: Și cum ați făcut trecerea la rutieră?
D.F.: În anul 2007 s-a organizat concurs pentru ocuparea funcției de șef Serviciu Poliție Rutieră, m-am prezentat la concurs, am învățat foarte, foarte mult, am avut probabil și un pic de noroc și am trecut de examenul organizat de comisie, a fost un examen scris destul de dificil. A fost o provocare foarte mare deoarece schimbând specialitatea a trebuit să învăț cu totul alte lucruri. Faptul că faci o academie, că ai o experiență în spate, șapte ani de poliție, te ajută să treci peste orice adaptare.
Rep: Sunteți în postul de conducere al Poliției Rutiere Municipale de ceva timp, este greu, este ușor? Care este relația cu subordonații?
D.F. Nu este greu, pe acești colegi îi cunosc foarte bine pentru că am lucrat foarte mulți ani din postura de ofițer de cercetare penală și toate dosarele penale de la dânșii ajungeau la mine. Așa că încrederea este reciprocă, mai ales când este o relație de pe poziție de egalitate. Este mai greu atunci când ești toată viața șef să poți înțelege psihologia subordonatului. Este foarte important însă să mai ai și funcție de execuție pentru că te transpui în pielea acelui om căruia îi ceri zilnic anumite lucruri, sarcinile sunt foarte multe și diversificate și atunci când el nu ajunge la parametrii optimi pe care îi vezi tu ca șef, poți să-l înțelegi tu mai bine.
Rep: E mare lucru ca un șef să gândească așa cum gândiți dumneavoastră.
D.F.: Sunt diferite lucruri mărunte care în activitatea de zi cu zi sunt văzute ca și consumatoare de puțin timp. Deseori un șef spune de ce nu ai făcut un anumit lucru că dura doar trei minute, sau un altul că dura cinci minute, de fapt atunci când faci tu îți dai seama că nu e vorba de trei sau cinci minute și că este vorba de 15 minute, 20 de minute și iată cum trece ziua. De aceea toți trebuie să ne organizăm bine programul, atât șefii cât și subordonații și să discutăm foarte mult, pentru că dacă există o colaborare și o deschidere de ambele părți și rezultatele sunt mai bune.
Rep: Care sunt infracțiunile cel mai des întâlnite? Cum credeți că sunt șoferii focșăneni față de alții din alte orașe?
D.F.: Cele mai multe infracțiuni sunt cele de conducere a unor autovehicule neînmatriculate în trafic, au și un pericol social mai redus dar legiuitorul a incriminat acestă faptă pentru ca fiecare dintre noi să ne înmatriculăm mașinile astfel încât traseul lor de la un proprietar la altul să fie foarte bine stabilit. Avem accidente cu autori necunoscuți și atunci noi trebuie să ajungem cât mai repede la proprietarul mașinii. Ce-ar fi dacă toate mașinile radiate sau cu numere provizorii expirate ar merge în trafic și conducătorul auto ar fi pedepsit doar cu o sancțiune contravențională? Urmează după aceasta conducerea unor vehicule fără permis de conducere, e cazul minorilor, sau conducerea unui autovehicul cu dreptul de a conduce suspendat. Sunt foarte dese cazurile în care persoane care rămân fără permis pentru abateri contravenționale, viteză, alcool, neacordare prioritate pietoni, încearcă să conducă în continuare și atunci săvârșesc o infracțiune. Pedepsele bineînțeles că sunt mult mai mari, perioadele de suspendare ale dreptului de conducere cresc. Alt gen de infracțiuni, conducerea în stare de ebrietate a unui vehicul, dacă depășim o alcoolemie de 0,80 mg/mie este infracțiune, se deschide dosar penal, persoana poate fi condamnată de judecători. Mai sunt cazuri în care anumite persoane care efectuează lucrări în carosabil neautorizate și în acest caz este vorba despre o infracțiune săvârșită de societățile care lucrează neautorizat în carosabil, efectuarea de reparații fără autorizație de reparație, probabil anumiți agenți economici în service-uri auto efectuează reparații unor persoane implicate în evenimente rutiere care vor să șteargă urmele infracțiunii. De aceea și acest gen de infracțiuni au un pericol social destul de crescut.
Referitor la șoferii din Focșani, cred că nu sunt nici mai buni, nici mai răi față de alții din țară, iar ca un plus, în ultima perioadă comportamentul nostru în trafic s-a îmbunătățit, suntem puțin mai toleranți, mai liniștiți în trafic și nu mai vedem zilnic comportamentul agresiv și acele claxoane interminabile când cineva oprește să-și lase copilul la școală sau când cineva trebuie să ia o bătrână de pe marginea drumului. Nu mai vedem acel comportament în care toți se grăbesc. Legea ne spune clar, atunci când oprim pentru a lăsa o persoană sau a se urca o persoană, nu este sancționabilă fapta.
Rep: Este o mare agitație acum cu aceste truse medicale, stingătoare și triunghiuri reflectorizante. S-au dat amenzi? Ce trebuie să știe șoferii?
D.F.: Trebuie să știți că noi dăm foarte multe amenzi și lumea nu ne iubește din cauza asta. Referitor la amenzile date pentru acest gen de contravenții vă pot spune că numărul lor este infim și în marea lor majoritate noi aplicăm avertismente. După cum am mai discutat, noi avem alte priorități, pe noi ne interesează să combatem cauzele generatoare de accidente și aceste cauze sunt cu totul și cu totul altele, neacordarea priorității pietonilor, viteză excesivă, sancționarea pietonilor care traversează neregulamentar în zone aglomerate și unde există treceri de pietoni. Încă avem acest comportament de a economisi două minute din viața noastră și traversăm neregulamentar. Se știe că acum două, trei săptămâni o doamnă în vârstă de aproximativ 40 ani, în zona cartierului ANL a traversat neregulamentar strada și a fost acroșată, este rănită grav. Alt gen de abateri reprezintă conducerea în stare de ebrietate. Facem acțiuni pe timp de noapte și constatăm că există șoferi care conduc sub influența alcoolului și nu alcoolemii mici, alcoolemii mari care se încadrează în sfera penală. Deci, acestea sunt prioritățile noastre, nicidecum să turnăm gaz pe foc și să alimentăm această isterie. Polițiștii i-au întrebat probabil pe conducătorii auto despre aceste obiecte, probabil că polițiștii i-au și amendat cu valoare, dar în cea mai mare parte polițiștii au dat avertismente. Pentru a nu alimenta această isterie noi am recomandat conducătorilor auto ca în timp să se pună la punct, nu este obligatoriu mâine pentru a plăti un preț foarte mare, alimentând o speculație comercială.
Rep: Sunteți adeptul medicinii alternative? Am văzut că postați pe profilul dvs de facebook diverse articole în acest sens.
D.F.: Sunt adeptul medicinii clasice și al medicinii naturiste, alternative, și cred că noi ca oameni nu trebuie să respingem tot ceea ce nu înțelegem, până la urmă și nașterea este un proces pe care nu îl înțelege nimeni. Și în cazul unor ameliorări ale bolilor datorate plantelor sau unor proceduri neclasice trebuie să avem încredere în ele.
Rep: Cum arată o zi din viața omului Daniel Fătu?
D.F.: În general mă trezesc la 6.30, dacă nu sunt de serviciu și mă trezesc la 5.00, de serviciu mă refer să fiu în trafic. La 7.30 plec de acasă, duc copiii la școală, încerc să mă grăbesc pentru că este o aglomerație fantastică dimineața și chiar eu le recomand conducătorilor auto să nu plece pe ultima sută de metri de acasă. Ajung la serviciu, timp de 8-9-10 ore în funcție de probleme sunt aici, dar obligatoriu mănânc la prânz, iar seara dacă nu sunt la fotbal stau mai mult cu copiii mei și mai facem teme, mai învățăm poezii, rezolvăm probleme de matematică, mai discutăm. Încerc să le arăt că în timpul liber trebuie să mai citească, cred că este singura obligație pe care trebuie să le-o aducem în plus față de școală. Nu mi se pare normal să-i pun toată ziua să facă probleme de matematică.
Rep: Aveți doi copii, din câte știu băiatul are 11 ani. V-a zis vreodată că vrea să se facă polițist?
D.F.: Nu, nu mi-a zis niciodată că vrea să devină polițist. Am discutat pe tema asta când era puțin mai mic și mi-a spus atunci că vrea să devină medic. Acum văd că și-a schimbat opțiunea, visează să fie fotbalist. Dar vă dați seama, este mult până departe.
Rep: Deși copiii sunt încă mici, dacă în momentul în care vor fi capabili să facă propriile alegeri vor spune că doresc să urmeze o carieră în poliție, ce veți face?
D.F.: Voi fi de acord. Gândiți-vă că majoritatea absolvenților de liceu de poliție, atunci când au intrat la academie, au fost foarte, foarte fericiți, acesta era obiectivul numărul unul. Gândiți-vă ce bucuros am fost eu când am intrat la academia de poliție, cum aș putea eu să le interzic să încerce un examen la o academie care este unică în România și care a scos studenți de excepție, absolvenți care fac cinste Poliției Române.
Rep: Știu că sunteți pasionat de fotbal și că ori de câte ori aveți ocazia chiar practicați acest sport. Cu ce echipă țineți?
D.F.: Din România cu Steaua, nu cu Dinamo. Vedeți, ne naștem cu anumite afinități și nu trebuie neapărat să ținem neapărat cu Dinamo pentru că facem parte din Ministerul de Interne. De afară, țin cu Real Madrid.
Rep: Dacă nu v-ați fi făcut polițist v-ați fi făcut fotbalist? Ce carieră v-ar fi plăcut să urmați?
D.F.: Nu fotbalist, probabil ceva legat tot de domeniul juridic.
Rep: Care sunt obstacolele cu care se confruntă Biroul Rutier Focșani? Cum stați cu dotările și cu personalul, având în vedere că 2016 a fost anul celor mai multe pensionări?
D.F.: Biroul Rutier reprezintă, să spunem așa, lampa de lansare a unui agent de poliție rutieră. Toți tinerii care vor să ajungă în poliție trec pe aici, noi suntem o pepinieră pentru Serviciul Rutier. În urma pensionărilor care au avut loc în ultimul an, efectivele s-au diminuat la nivel de inspectorat. O parte din agenții noștri cu experiență au plecat la Serviciul Rutier, este un lucru bun pentru că ei trebuie să evolueze profesional. Totodată a fost o provocare pentru Biroul Rutier pentru că a trebuit să lucreze cu agenți tineri care nu aveau experiență foarte mare în domeniu și pentru mine și colegii mei ofițeri a fost o provocare să putem să discutăm cu ei, să deprindă procedurile de lucru cât mai repede și rezultatele lor să se ridice în câteva luni la rezultatele celor care au plecat. Din acest punct de vedere eu sunt foarte bucuros că am reușit să creez un colectiv cu agenți de poliție și ofițeri care au o valoare peste medie și a căror rezultate sunt foarte bune.
Un adevărat imbold la constituit faptul că ne-am mutat într-un sediu nou, modern, cu calculatoare, imprimante, rețele de comunicație foarte bine puse la punct. La parcul auto sunt ceva probleme la modul că ne-am dori ca fiecare mașină să fie dotată cu radar, dar nu ca o sperietoare pentru conducătorii auto, pe noi ne interesează ca pe lângă proba constatată direct de polițistul rutier să avem și proba suplimentară. Aceste sisteme de înregistrare audio-video ne determină pe noi polițiștii să ne comportăm respectuos și corect cu participanții la trafic, dar îi obligă și pe ei să aibă un comportament respectuos față de polițist. Asta ne dorim, un pic mai multă transparență și responsabilitate. Un comportament adecvat îl va ajuta să nu ia amenda maximă, să o ia pe cea mai mică sau să ia avertisment.
Rep: Unde și cum vă vedeți peste 5 sau 10 ani?
D.F.: Asta este foarte aproape, timpul trece foarte repede. Mă văd tot în Focșani, ori la Poliția Municipiului Focșani sau la inspectorat, sper pe o funcție care să îmi pună în valoare calitățile și să fiu sănătos să pot face un pic pentru comunitate, pentru cetățeni. Nu sunt cuvinte pompoase dar atunci când te duci acasă și crezi că prin ceea ce faci aduci un pic de lumină și bunăstare în jurul tău, în cazul nostru să crească siguranța rutieră, atunci ai o anumită satisfacție și poți declara că ești mulțumit și că ziua s-a încheiat așa cum ți-ai propus.
