Echinocțiul de toamnă alungă toate semnele de întrebare. Până mai ieri credeam că toamna e un fel de primăvară, acelaşi aer blând, aceiaşi nori, aceleaşi înserări.
Dar nu a fost aşa… Chiar de echinox fereastra a rămas deschisă toată noaptea. Câteva raze de lună au intrat și s-au odihnit pe perete, o stea a îmbrățișat spuma dantelată din perdele, o melodie șoptită de o adiere s-a strecurat în cameră împreună cu o frunză galbenă şi fără să ştiu au tot stat tolănite peste pături. Apoi, în zori, un aer rece s-a furişat tiptil pe sub perdea și fără pic de îndurare a luat cu el ultima fărâmă din vară.
Imagini şi text – Mihaela Trifan
Coltul Mihaelei.Cum sa-ti umpli sufletul de frumos?Da…cam asa as putea sa exprim ce inseamna pt mine aceasta rubrica!
Mulțumesc din toată inima pentru susținere, pentru gândurile bune, contează foarte mult pentru mine!